Managementul Serviciilor Publice

Problematica managementului serviciilor publice dobândeşte semnificaţie deosebită într-un mediu social şi politic extrem de dinamic în care aspectele finanţării, conţinutului, calităţii şi eficienţei acestui sector de activitate sunt puse permanent în discuţie.

În consecinţă, problema cu privire la cadrul managerial al serviciilor publice devine extrem de importantă şi pentru a fi soluţionată necesită luarea în considerare a unor premise generale între care amintim:

-managementul general, indiferent de modul în care este conceput, definit sau practicat se regăseşte şi în administraţia publică, cu toate elementele, dimensiunile şi funcţiile pe care le îndeplineşte în oricare altă sferă sau domeniu de activitate; el se exercită şi în Administraţia Publică ca şi în celelalte sisteme ale vieţii sociale, într-un mediu social-politic aflat în continuă mişcare precum şi în schimbare şi transformare din ce în ce mai accelerată;

-se exercită în condiţiile creşterii complexităţii şi incertitudinii vieţii economico-sociale şi a contradicţiilor şi dilemelor pe care acestea le generează în permanenţă;

-se exercită în condiţiile impactului profund al progresului tehnic şi al revoluţiei informatice, atât asupra echilibrului societăţii, cât şi a manierei în care noi percepem lumea care ne înconjoară;

-se exercită în condiţiile unor confuzii în înţelegerea şi utilizarea termenilor creaţi pentru descrierea diferitelor aspecte ale cadrului managerial. Astfel, în sectorul public, pe lângă termenul de management sunt permanent asociaţi termeni cum ar fi: lideritate, administraţie, guvernare instituţională, fără ca natura şi conţinutul lor să fie riguros determinate.

Caracteristica se defineşte ca fiind o însuşire comună a tuturor elementelor (subsistemelor) sistemului ale cărei valori diferă de la o unitate la alta sau de la un grup la altul.

Caracteristicile generale ale sistemului serviciilor publice

Sistemele, indiferent de natura lor, prezintă anumite caracteristici, între care amintim:

1. Structura sistemului care reflectă modul de organizare a acestuia, respectiv descrierea subsistemelor şi a relaţiilor ce se stabilesc între ele.

2. Eficacitatea arată gradul de satisfacere a finalităţii sistemului.

3. Eficienţa este raportul matematic dintre rezultatele (realizările)

sistemului şi consumul de resurse ocazionat de funcţionarea sistemului.

4. Robusteţea este proprietatea sistemului de a funcţiona normal în

condiţiile prezenţei unor perturbaţii generate de mediul exterior, în limita unor restricţii.

5. Ultrafiabilitatea este definită ca fiind acea capacitate a sistemului de a-şi menţine eficacitatea în condiţiile în care o parte din structura acestuia îşi pierde funcţionalitatea (se defectează).

6. Adaptabilitatea este proprietatea de a modifica automat funcţionalitatea şi/sau structura în vederea menţinerii (maximizării) eficacităţii (eficienţei) în condiţiile unui mediu variabil.

7. Autoadaptarea este proprietatea sistemului de a acumula experienţă şi de a o folosi pentru creşterea eficienţei şi/sau eficacităţii cu care funcţionează.

8. Interdependenţa se defineşte prin faptul că cel puţin o ieşire a unui sistem poate fi utilizată ca intrare a altui sistem, cel puţin la nivelul unor fluxuri de informaţii. Interdependenţa presupune, în primul rând, anumite legături între sisteme. Legătura dintre sistem şi mediu este cunoscută sub denumirea de interfaţă.

În al doilea rând, interdependenţa presupune existenţa unor canale de comunicaţie dintre interfeţele sistemelor interconectate. Prin definiţie, subsistemele unui sistem se bucură de proprietatea de conectivitate.

9. Interoperativitatea este definită ca fiind acea proprietate ca mai multe sisteme interconectate să funcţioneze ca un sistem unic.

10. Sinergia este acea capacitate a elementelor şi/sau subsistemelor unui ansamblu interconectat şi interoperabil, de a produce mai mult împreună decât separat. Cu alte cuvinte, putem spune că sinergia este acea stare în care se poate afirma că sistemul este mai mare, mai eficace şi mai eficient decât suma subsistemelor componente.

Sinergia poate fi realizată în condiţiile în care există:

- compatibilitate între obiectivele sistemelor;

- posibilitatea utilizării în comun a unor resurse.

Noţiunea de serviciu şi principalele cerinţe

pe care trebuie să le îndeplinească un serviciu

Importanţa crescândă a serviciilor în economie şi ascensiunea lor spectaculoasă din ultimul timp au intensificat preocupările pentru cunoaşterea acestui sector de activitate. Din multitudinea de accepţiuni ale noţiunii de serviciu reţinem: slujbă, post, muncă prestată în folosul cuiva, subdiviziune fără personalitate juridică al unui ansamblu economic sau administrativ, ajutor dat cuiva într-o anumită împrejurare etc. În sens strict economic, noţiunea de serviciu acoperă un domeniu mult mai restrâns, delimitat de noţiunea de utilitate (valoare de întrebuinţare).