Mecanisme și tehnologii utilizate în transportul de mărfuri intermodal

GENERALITĂŢI

Dezvoltarea sistemului de transport s-a realizat ca o necesitate a satisfacerii cererilor de transport adresate de societate. Nevoilor tot mai accentuate de mobilitate a mărfurilor şi călătorilor, le-au fost oferite moduri de

transport din ce în ce mai sofisticate atât tehnic, cât şi infrastuctural. La proiectarea acestora au prevalat întotdeauna raţiuni financiare, cele sociale fiind într-un plan mai îndepărtat. Evoluţia de ansamblu a societăţii a demonstrat că

scoaterea din contextul natural a activităţilor umane, deci şi cea specifică transporturilor, poate deveni periculoasă, deopotrivă pentru calitatea vieţii şi pentru factorii de mediu. În acest context al evoluţiei, intermodalitatea transporturilor conduce la o utilizare eficientă a modurilor care au rezerve de capacitate (feroviar, căi navigabile interioare şi transport maritim) cu efecte benefice asupra consumurilor energetice şi a emisiilor poluante. Studiile realizate au scos în evidenţă avantajele energetice nete ale transporturilor combinate în comparaţie cu cele rutiere (tabelul 1). Transportul multimodal de mărfuri şi transportul combinat feroviar-rutier sunt două axe puternice ale politicii de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene, deoarece aceste transporturi se fectuează pe distanţe lungi şi în cantităţi mari. Aceste transporturi prezintă următoarele avantaje: • Economice. Transportul într-un singur tren a 20-25 de cutii mobile, într-o singură barjă a 130-175 de containere sau într-un singur vapor 8000 de containere TRANSPORTURILE INTERMODALE – SOLUŢII EFICIENTE PENTRU ECONOMISIREA RESURSELOR

Buletinul AGIR nr. 4/2009 ● octombrie-decembrie 169 sau mai mult, înlocuieşte acelaşi număr de camioane şi conduce la câştiguri importante în economia de energie, costuri de personal, întreţinerea vehiculelor şi altele dacă sunt luate în considerare costurile interne şi externe. • Sociale. Îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ale şoferilor, reducerea duratei de condus, a stresului dat de conducerea pe rute aglomerate, a riscului de accidente, a riscului de agresiune asupra încărcăturii şi despărţirile lungi de familie. Înlocuirea transportului rutier de mărfuri printr-un alt mod de transport aduce o creştere a siguranţei pe şosele, o mai bună calitate a circulaţiei, o reducere a numărului de îmbolnăviri, în particular a afecţiunilor respiratorii provocate de particule şi compuşi organici volatili, o creştere a calităţii vieţii în oraşele şi localităţile traversate de fluxuri importante de camioane grele ce parcurg distanţe lungi. • Mediu. Înlocuirea transportului rutier cu un alt mod de transport conduce la reducerea locală a poluării atmosferice, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi de gaze care formează apoi ploile acide, epozite toxice în aer care apoi, prin depunere pe sol, afectează lanţul alimentar. În unele cazuri se reduce şi poluarea sonoră.

Avantajele energetice ale transportului intermodal

Transport conbinat Transport conbinat insotit Transport conbinat neinsotit

Reducerea consumului de energie de la orce destinatie

10%

29%

Reducerea consumulu de energie km

11%

29%

Reducerea emisiilor de CO2,de la origine la destinatie

18%

55%

Reducerea emisiilor de CO2/KM

23%

60%

2. DIFICULTĂŢI ÎN PROMOVAREA

TRANSPORTURILOR INTERMODALE

Principala cauză a dezvoltării relativ reduse a transportului intermodal este incapacitatea acestuia de a răspunde, într-o manieră satisfăcătoare cererilor formulate de clienţi în noul mediu logistic. Transportul rutier este recunoscut ca fiind mai flexibil, rentabil, transparent, eficace şi astfel furnizează un serviciu de o bună calitate. Transportul intermodal nu reprezintă decât aproximativ 5%, din totalul transporturilor terestre (în tkm) de mărfuri în Europa. Cunoaşterea transporturilor intermodale este imperfectă, deoarece statisticile disponibile sunt uneori imperfecte/incomplete şi se utilizează unităţi de măsură diferite: tone, UTI, TEU. Transporturile intemodale sunt rentabile pe distanţe lungi şi se cunoaşte faptul că în Europa cea mai mare parte a transporturilor de mărfuri sunt efectuate pe distanţe scurte; circa 57% din cantitatea de bunuri transportate se deplasează pe o rază de 50 km. Prin tehnicile pe care le foloseşte, transportul intermodal nu poate acoperi întregul teritoriu şi, deci el reprezintă o piaţă limitată la segmente bine precizate. Obstacolele principale în dezvoltarea transportului intermodal pot fi grupate astfel:

– obstacole organizaţionale – parteneri numeroşi, lipsa cooperării între actorii implicaţi, responsabilităţi nedefinite clar etc.; – obstacole tehnice – lipsa standardizării (semiremorci, anumite unităţi de încărcătură), bsenţa urmăririi din poartă-n poartă, probleme în punctele de transfer şi transbordare; – obstacole legate de infrastructură – ecartamente diferite, capacităţi necorespunzătoare ale terminalelor, echipamente diferite pentru căile ferate, absenţa standardizării terminalelor.