Moralitatea rezonabilă și spiritual tolerant, repere importante în construirea imaginii managerului de succes

Nu poate fi descris cu precizie un model al managerului de succes, dar pot fi surprinse cu suficienta valoare pragmatica trasaturile generale pe care se edifica o activitate manageriala performanta. Între acestea, cele ce exprima dimensiunea morala a liderului economic sunt decisive în construirea si promovarea imaginii sale.

Moralitatea ca autolegiferare obiectiva si universala poate sa para multora o aiureala filosofica, idelista si obscura. Obiectiile cele mai comune sunt astfel. În primul rând, faptele observabile ne arata ca majoritatea oamenilor se comporta mai mult sau mai putin moral nu pentru ca ar fi calauziti de nu stiu ce fel de „ratiune pura practica”. Ei se conformeaza pur si simplu modelelor de conduita ce sunt validate prin consens social si, nu de putine ori, respectarea normelor sociale este orientata de interese personale - o idee destul de frecvent sustinuta cu ardoare în multe carti de etica în afaceri, al caror principal argument este acela ca merita sa fim morali în business pentru ca este în avantajul nostru.

Imaginea managerului câstiga ca profunzime în cadrul mecanismului concurential al economiei de piata, daca si numai daca genereaza încredere. Responsabilitatea managerului este foarte mare si de aceea încredere nu se poate avea decât în cei care probeaza o moralitate rezonabila pentru a putea fi acceptati ca parteneri credibili si seriosi.

Moralitatea rezonabila desemneaza, în opinia noastra, conditia necesara si suficienta a construirii personalitatii morale a omului real, deloc sfânt – si care nici macar nu aspira la sfintenie – dar care îsi întemeiaza actiunea pe solide repere morale, pe un simt moral rezultat dintr-o îndelungata experienta, sigur si rafinat, cei permit sa se exprime responsabil si nuantat, în situatii concrete, dar întotdeauna în spiritul codului moral pe care, în mod liber, si l-a autoimpus.

Indatoririle managerului sunt definite în termeni destul de generali. Principala misiune a unui manager este aceea de a administra proprietatea actionarilor în interesul acestora, o misiune ingrata dealtfel deoarece lupta pentru interesele actionarilor si nu a fortei de munca.

Putem spune ca afacerile presupun un comportament care exclude minciuna, înselatoria, furtul, crima, coercitia, violenta fizica si orice ilegalitate, demonstrând în schimb onestitate si spirit de dreptate. Pentru a face afaceri de acest gen trebuie alesi manageri cu capacitati deosebite de a orienta strategic firma, de a dezvolta relatii inter-umane si de a actiona ca specialisti.

Experienta îndelungata este o cerinta a dezvoltarii simtului moral, pentru ca experienta este cea care determina simtul masurii si al echilibrului, simtul cultivarii relatiilor interpersonale corecte, bunul simt si verticalitatea morala. Si tot experienta, aducatoare de întelepciune, îndeamna la toleranta, înteleasa ca acceptare a exprimarii pluralismelor, a creativitatii indivizilor, si nu ca indulgenta fata de lipsuri sau opinii neproductive.