Opinii privind influența culturi organizaționale asupra performațelor acestei

Mediul cultural în management

Cultura = totalitatea valorilor spirituale si cultivarea lor in folosul oamenilor

Definirea culturii, conceptul de cultură în management

Fiecare individ este purtătorul unor metode de gândire, de simţire şi de manifestare dobândite de-a lungul vieţii, denumite de Geert Hofstede ca programe mentale. Sursele acestor programe mentale individuale provin din mediul social în care individul a crescut şi a câştigat experienţă de viaţă. Termenul obişnuit care defineşte această programare este acela de cultură.

Ralph Linter definea conceptul de cultură ca fiind totalitatea cunoştinţelor, aptitudinilor şi modelelor obişnuite de comportament pe care le au în comun şi pe care le transmit membrii unei societăţi. Într-o altă accepţiune, termenul de cultură reprezintă un fenomen colectiv, aceasta fiind acceptată de toţi indivizii care trăiesc în acelaşi mediu social. Cultura este un fenomen care se dezvoltă în timp şi care presupune o continuitate fluidă trecut-prezent-viitor. Viaţa socială depinde de extinderea conformismului individual de înţelegerile şi percepţiile care alcătuiesc o cultură dată.

Dimitrie Gusti pune în evidenţă trei caracteristici ale culturii:

- cultura obiectivă reprezentată printr-un sistem de bunuri culturale care determină stilul unei epoci;

- cultura instituţională care cuprinde statul, biserica, şcoala, organizaţiile economice, obiceiurile;

- cultura personală, cu referire la atitudinea şi comportamentul indivizilor faţă de cultură, respectiv raportul statuat.

Indiferent de abordarea adoptată în definirea culturii, se pot identifica următoarele elemente specifice de bază:

1. Cultura este un fenomen intelectual colectiv, în sensul că reflectă în plan spiritual modul specific de existenţă al unui grup uman, al unei comunităţi sau a unei naţiuni. Ea este formată dintr-un ansamblu de valori, comportamente şi simboluri care disting membrii unui grup de cei ai unui alt grup.

Cultura prezintă următoarele caracteristici:

- are un caracter dobândit, ea se dobândeşte prin învăţare şi experienţă şi caracterizează omul ca fiinţă socială;

- are un caracter colectiv, este împărtăşită de membrii unei comunităţi, grup social;

- are caracter simbolic, reprezintă reflectarea spirituală a raporturilor interumane şi a relaţiilor societate-natură;

- are carcater structurat, prezintă un model specific;

- are caracter persistent, se transmite pe fondul unor acumulări treptate de la o generaţie la alta;

- are caracter dinamic, se schimbă în timp, se adaptează gradual şi continuu, chiar dacă individul sau forţele sociale încearcă să se opună schimbării.

2. Cultura este influenţată de acţiunea mai multor factori, care delimitează clar sferele culturii:

- cultura naţională – definită prin raportare la un spaţiu naţional determinat, se află în interacţiune cu culturile regionale şi subregionale, configurate de factori geografici şi istorici, de forţe politice şi economice, de limbă şi religie

- cultura industrială – evidenţiază specificul unei ramuri sau al unor subramuri, fiind determinată de factori precum: natura procesului decizional, dinamica tehnologică, gradul de inovare etc;

- cultura funcţională – exprimă valorile unei anumite specializări funcţionale din cadrul organizaţiilor: producţie, contabilitate, marketing, finaciar etc;

- cultura profesională – exprimă modul în care persoana este educată, pregătită, instruită şi motivată pentru realizarea unui efort de muncă specific;

- cultura organizaţională – este determinată de un sistem de credinţe şi valori împărtăşite de către toţi membrii unei organizaţii, care se formează în interiorul ei şi care orientează comportamentul angajaţilor.

3. Cultura trebuie privită ca un tot integrat, ca un sistem construit pe mai multe niveluri. La un prim nivel se situează simbolurile, adică acele expresii, imagini, obiecte care poartă o semnificaţie specifică pentru cei ce aparţin unei anumite culturi. Un alt nivel este format din normele de comportament, cum sunt formulele de adresare/salut, modalităţile de realizare a relaţiilor interpersonale, obiceiurile tradiţionale, regulile ce trebuie respectate în relaţiile dintre generaţii. Pe un nivel mai profund se sitează valorile, respectiv cunoştinţele dobândite şi asumate în cadrul unei comunităţi, pe baza cărora membrii acesteia interpretează realitatea şi îşi definesc comportamentul social.