Referate Managementul Transporturilor

Procesul de conducere a apărut ca o necesitate atunci când pentru realizarea unui obiectiv a fost nevoie să participe mai multe persoane, deci munca a devenit colectivă și mai ales când complexitatea activității a impus divizarea muncii.

Pe parcursul istoriei, acest concept a evoluat sistematic, ajungând la un management bazat pe inteligenta artificiala, devenind o adevărata ştiinţa si un obiect de studiu.

Obiectul studiului managementului este cel de a studia metodele, procedeele, metodologiile si tehnicile de planificare, organizare, coordonare, conducere a unui sistem in vederea atingerii unui scop folosind un consum cat mai redus de resurse personale, financiare, materiale si informaţionale.

Încă de la inceputul existentei sale, omul participand la diverse activităţi a ajuns sa aibă nevoie de un conducător de grup. Participarea in grup îl determina pe om sa fie conducător de grup ori sa fie condus. Daca era condus, omul trebuia sa primească si să execute acţiunile cerute. Ca si conducător, el avea o sarcina ceva mai complicata trebuia sa se gândească la ce acţiuni avea sa le dea spre executare subalternilor dar sa si duca la îndeplinirea dorinţelor si interesele comunitatii din care face parte si pe care o conducea.

La început nu era nevoie decât de un conducător dar, cu timpul, pe măsura dezvoltării sistemului de nevoi ale comunitatii, ale complicării prin diversificare a situaţiilor din mediul de viata, s-a ajuns la nevoia a mai multor conducători pentru un grup iar, conducătorii au ajuns sa aivă o ierarhie proprie.

Treptat, omul începe sa recepţioneze informaţii din mediul in care îşi desfăşoară activitatea. Folosindu-si propriile instincte sau folosindu-si raţionamentul ia decizii, declanşează acţiuni astfel intervenind asupra mediului care a generat informaţiile, modificări care determina emiterea de noi informaţii după care ciclul se reia. Acest procedeu este reprezentat prin figura de mai jos:

DECIZIE INFORMAŢIE

ACŢIUNE

În decursul timpului managementul a evoluat, devenind în mâna unui întreprinzător sau a unui manager un instrument de o importanţă particulară, care a favorizat, în mod decisiv, obţinerea unor rezultate superioare şi orientarea întreprinderilor spre prosperitate, ale căror efecte favorabile sunt resimţite de toţi componenţii unităţii.

Termenul de mangement a fost impusde catre James Burnham, in lucrarea `The Managerial Revolution` publicata in 1941 la New-York. El a impus categoric sidefinitiv notiunea de manager ca vector al inovatiei si progresului, precum si cea de management. Managementul ca ştiinţă presupune elaborarea unor concepte, principii metode şi tehnici de lucru cu caracter general, a căror utilizare trebuie să asigure folosirea optimă a potenţialului uman, material şi financiar din unitatăţile economice. În condiţiile în care managementul se foloseşte de cunoştinţe de bază organizate (principii, metode, tehnici) este ştiinţă . Când acestea sunt aplicate potrivit unor condiţii specifice, pentru a obţine rezultate dorite, atunci el devine artă.

Etapizarea managementului în devenirea sa ştiinţifică a fost abordată de mulţi oameni de ştiinţă, după criterii diferite. Philip W. Shay face referiri imortante la procesul dezvoltării gândirii despre management şi stabileşte patru etape, astfel:

• Prima etapă se referă la metoda conducerii ştiinţifice, în care se înscriu lucrările F. W. Taylor, M. Fayol, H. Gantt etc. Etapa se caracterizează prin următoarele: managementul ştiinţific pune accent pe obţinerea unor rezultate maxime cu minimum de efort; managementul utilizat până în anul 1920 s-a bazat pe experimentarea, stabilirea normelor de muncă, planificarea muncii şi respectarea normelor stabilite, iar după1920 se apelează la cercetarea managementului, la normativele manageriale, controlul managerial şi colaborarea între manageri şi executanţi.