Rolul și Conținutul Observării Științifice

Actualitatea temei. Observația este cea mai veche metoda științifică.Ea este folosită încă din perioadele pre-istorice.Observarea contribuie la obținerea de informații necesare pentru soluționarea problemelor decizionale. Observarea stiintifica detine o pozitie „strategica' in cadrul explicarii fenomenului economic. Observarea stiintifica, in general, in toate stiintele este considerata „o contemplare metodica a cercetatorului' asupra datelor si faptelor rezultate din documentare pentru obtinerea de informatii noi asupra procesului sau fenomenului supus cercetarii stiintifice.

Observarea stiintifica consta in perceperea de catre cercetator a faptelor economice, asa cum se desfasoara ele in practica, in procesualitatea lor. Efortul cercetatorului in observarea stiintifica a fenomenului economic trebuie sa fie minim si numai in interesul surprinderii fidele, fara denaturari a fenomenului observat. Acest obiectiv, care este cel mai bine stapanit de specialistul practician, invita cercetatorul la studiu profund si la consultarea acestuia.

Scopul principal este de a analiza si determina conținutul rolul și conținutul observării științifice.

Obiectul cercetarii îl reprezintă observarea științifică propriu-zisă.

Obiectivele principale :

-definirea noțiunii de observare științifică;

-analiza principalelor caracteristici ale observării științifice;

-clasificarea și analiza tipurilor de observare științifică;

-analiza factorilor care influențează acuratețea observațiilor;

-enumerarea avantajelor și dezavantajelor observării științifice.

Noțiunea de observare științifică și caracteristicile principale

Definiţie: metodă de cercetare ştiinţifică ce constă în colectarea datelor despre diferite comportamente, relaţii, activităţi, obiecte etc pe baza ghidului de observaţie, presupunând observarea comportamentelor în desfăşurarea lor naturală, fără a le schimba condiţiile.

Observaţia este o metodă de cercetare care permite apropierea ştiinţifică directă de fenomenul psihosocial supus studiului (comportamentul uman). Această metodă presupune înregistrări cât mai fidele şi complete ale faptelor sociale în raport cu o anumită problematică de cercetare.