Satisfacția în muncă în administrația publică

Capitolul I. Definirea conceptului de satisfactie in munca

Satisfactia in munca este o stare emotiva pozitiva care rezulta din opinia personala a angajatului asupra muncii sale sau climatul de munca, este o stare de echilibru la care ajunge individul in momentul in care raspunde complet unor nevoi sau asteptari constiente si inconstiente.

“Satisfactia in munca se refera la reactia emotionala a angajatilor fata de post si activitatea desfasurata. Performantele angajatilor nu sunt urmarea exclusiva a satisfactiei in munca, dar sunt in mare masura influentate de ea.”(Rasca,L., Deaconu, A., 2002, p.23).

Satisfactia in munca are o mare importanta pentru functionarii publici, deoarece se estimeaza ca un angajat satisfacut va putea fi mai performant. Importanta muncii este deosebita pentru dezvoltarea fiecarui individ. In munca persoana isi satisface aspiratiile, isi realizeaza idealurile, isi intregeste si isi imbogateste personalitatea.

Satisfactia in munca este unul dintre factorii eficientei generale a muncii. Din perspectiva psihosociologica, satisfactia muncii apare ca un rezultat al deferentei dintre ceea ce indivizii obtin ca recompenta a muncii si ceea ce estimeaza ei ca ar trbui sa obtina.

Cu cat contributia oamenilor in munca este mai mare cu atat compensatia asteptata va fi mai ridicata. Cand proportia contributiei/compensatie in munca este diferita in raport cu altii se produce o stare de tensiune, de insatisfactie generata de absenta echitatii.

1. Surse ale satisfactiei

A. Facilitati - orarul de lucru;

-facilitati sociale( cresa, gradinita, cantina,locuinte, excursie, bilete concedii);

-facilitati economice;

-facilitati socioprofesionale(promovare, dobandirea unei calificari).

B. Conditii fizice elementare ale muncii -periculozitatea muncii (riscul accidentelor);

-caracteristici fizice ale locului de munca.

C. Continutul muncii -varietate/monotonie;

-calificare ceruta(capacitate profesionale ridicate);

- rutina/inovatie(munca inventiva este mai satisfacatoare).

D. Relatiile umane in munca -relatiile cu colegii(nevoia de contacte umane, de suport afectiv, de respect si consideratie, sprijin atunci cand este necesar);

-relatiile cu seful ierarhic( stilul de conducere al sefului reprezinta unul dintre factorii determinanti ai satisfactiei in munca).

E. Cadrul organizational al muncii- munca este afectata in mod direct si de cadrul general al intreprinderii,conducerea intreprinderii,relatii dintre sectii, ateliere,servicii,aprovizionare, circulatia informatiilor etc.

2. Efecte ale satisfactiei

Factorii de igiena, extrinseci muncii, sunt aproximativ echivalentul nevoilor de rang inferior din ierarhia Maslow. Actiunea acestor factori previne insatisfactia dar nu conduce la satisfactie. Numai factorii care aduc satisfactie motiveaza indivizii in munca, acestia fiind, aproximativ, echivalenti nevoilor de rang superior ale lui Maslow.

Conform teoriei lui Herzberg, un individ este motivat cu adevarat de un continut interesant, incitant, al muncii postului sau, salariatii de astazi percepand ca fiind normale conditiile sigure de munca si un salariu corect.

Angajatii din ziua de astazi sunt motivati de nevoile de rang superior, respectiv cele de stima si autorealizare.

Capitolul II. Dimensiunile satisfactiei in munca

Calin Zamfir considera ca satisfactia in munca poate fi analizata pe mai multe dimensiuni:

a. Satisfactia economica. Ea confera sentimentul securitatii, satisfacand nevoile de stima, de putere, de prestigiu si de pozitie sociala. Totusi, oamenii nu muncesc numai pentru a castiga bani ci si pentru ca le place ceea ce fac sau conditiile in care isi desfasoara activitatea, pentru ca stabilesc contacte sociale, relatii afective cu semenii lor.

b. Satisfactia legata de munca. Munca in sine are o serie de caracteristici relevante pentru satisfactia umana, incluzand aici conditiile muncii, dotarea tehnica si continutul efectiv al muncii. Studiile au diferentiat mai multe caracteristici importante pentru stare de satisfactie, cum ar fi: varietatea muncii, capacitatile profesionale ridicate solicitate de acesta, inovatia, atributii de conducere si nu in ultimul rand corespondenta dintre munca si aptitudinile indivizilor. La polul opus monotonia muncii si rutina, capacitatile profesionale scazute si mai ales neconcordanta dintre munca si aptitudini se poate transforma in surse ale insatisfactiei profesionale.