Recompensarea Financiară a Angajaților

1. Motivaţia

Motivaţia este motorul oricărei acţiuni umane, raţiunea de a face ceva, ansamblul factorilor interni – trebuinţe, nevoi, motive, care influeanţează şi dirijează comportamentul uman. Motivaţia serveşte ca factor causal al activităţii de success a individului. Rezultatele finale bune se pot stimula şi atunci succesele individului se resimt asupra rezultatelor activităţii grupului şi unităţii în ansamblu. Motivaţia pentru muncă a unui persoane înseamnă „certitudinea că el va obţine, efectuând o muncă în condiţii stabilite elemente care ii vor satisface propriile nevoi.” (Osoian,C., p.72)

Este clar că pentru o productivitate înaltă nu este suficientă o singură motivaţie, dar ea este primară la nivelul persoanei. Motivaţia pentru muncă a unui individ este determinată de o serie de factori motivaţionali: intrinseci (individuali) şi extrinseci (organizaţionali). Prin urmare, motivaţia este influenţată de diverşi stimuli: remuneraţia, sistemul de recompensare, împărţirea beneficiilor, venitul, aprecierea celor din jur, considerente privind cariera, ambiţia, puterea etc. (Osoian, C., p. 72)

Scopurile organizaţiilor pot fi realizate doar prin efortul comun al membrilor ei. Una dintre condiţiile pentru care unele organizaţii sunt mai eficiente şi productive decât altele, este dată de calitatea şi cantitatea eforturilor depuse de angajaţii ei, eforturi care sunt legate de motivaţie. Pentru a lucra bine, oamenii trebuie să fie puternic implicaţi în munca lor şi dornici să-şi atingă anumite scopuri

Din perspectiva psihologiei muncii motivaţia este definită ca sumă a energiilor interne şi externe care iniţiază, dirijează şi susţin un efort orientat spre un obiectiv al organizaţiei, care va satisface simultan şi trebuinţele individuale (Robbins S.P., p.35). Trebuinţa este o stare internă de necesitate care face ca anumite scopuri să fie atractive. Dacă trebuinţa este nesatisfăcută, ea creează o tensiune internă care stimulează individul, antrenându-l într-un comportament prin care acesta urmăreşte satisfacerea trebuinţei şi reducerea tensiuni. Astfel, pentru ca un individ să fie motivate la locul de muncă, el trebuie să aibă şi certitudinea că ducând la bun sfârşit sarcinile pe care le primeşte îşi va satisface şi propriile trebuinţe (Zlate, M.) .

1.1. Teorii motivaţionale

Teoriile motivaţionale se pot împărţi în trei mari categorii:

a) teorii de conţinut – bazate pe nevoi;

b) teorii de proces;

c) teorii de întărire

Dintre cele mai importante teorii motivaţionale amintim “Ierarhia nevoilor” a lui Abraham Maslow, Teoria factorilor duali – Frederick Herzberg, Teoria performanţelor aşteptate – Victor Vroom şi Teoria echităţii a lui Stacey Adams.

Psihologul Abraham Maslow a elaborat una dintre cele mai cunoscute teorii ale motivaţie, “Ierarhia nevoilor” aceasta vizând categoriile de nevoi care incită sau iniţiază comportamentul motivate. Conform acestei teorii, toate nevoile umane pot fi clasificate în cinci categorii aranjate într-o schemă ierarhică ce stabileşte ordinea în care acestea sunt satisfăcute:

1. Nevoi fiziologice : apă, hrană, aer etc.

2. Nevoi de securitate şi siguranţă : siguranţa postului, asigurare medicală etc.

3. Nevoi de apartenenţă, sociale: apartenenţă la grup, prietenie, acceptare

4. Nevoi de stimă : aprecierea şi recunoaşterea de către alţii, premii

5. Nevoi de autorealizare : dezvolatare până la posilităţi maxime

Teoria factorilor duali a fost elaborată de către Frederick Herzberg şi este

cunoscută şi sub numele de teoria motivaţiei igienei. Dezvoltând şi modificând teoria lui Maslow, Herzberg a ajuns la concluzia că există două grupuri de factori care determină sentimentele unei persoane faţă de locul de muncă: factori de motivare şi factori factori igienici.

Factorii de motivare – intrinseci sau de conţinut conduc la o satisfacţie extremă la locul de muncă şi constau în recunoaştere, promovare, responsabilitate, munca pentru sine. Pe de altă parte, factorii igienici – extrinseci sau de context, produc insatisfacţie în muncă şi cuprind relaţile interpersonale, politica firmei, stilul managerului, condiţiile de muncă, salariile, controlul.