Schimbările pe care integrarea în UE le generează pe piața forței de muncă din țară noastră

Conform majoritatii analistilor politici si economici din Uniunea Europeana este unanim recunoscut faptul ca cea mai acuta problema pentru economiile europene contemporane este impactul negativ pe care il exercita globalizarea asupra ratei de somaj, imbatranirii demografice si disparitatilor socio-economice provocate de progresul tehnologic.

In acest context, Agenda Lisabona 2000 (devenita Strategia Lisabona in 2005) reprezinta eforturile concertate de la nivelul Consiliului European in vederea solutionarii acestor aspecte. In acest sens, obiectivele Strategiei se concentreaza asupra cresterii mobilitatii si flexibilitatii fortei de munca, stimularea antreprenoriatului si cresterea ritmului transferurilor tehnologice – toate aceste obiective avand ca scop imbunatatirea competitivitatii economiilor europene.

Succesul Strategiei de la Lisabona depinde de flexibilitatea tuturor tarilor membre UE in acceptarea solutiilor comune, combinata cu flexibilitate in implementarea acestor solutii comune la nivel national.

Aderarea Romaniei la UE (din ianuarie 2007) este un eveniment care merge in completarea Strategiei de la Lisabona, in ceea ce priveste obiectivele acesteia de a stabiliza cererea de munca pe piata UE, precum si cresterea competitivitatii produselor europene pe pietele internationale.

Desi, in mod formal aderarea Romaniei la UE s-a produs, integrarea Romaniei in UE in structurile europene din punct de vedere institutional, social si economic este inca departe de a fi completa. Tratatul de aderare (Bruxelles, 31 Martie 2005) stipuleaza schimbarile majore care trebuie asumate si finalizate de catre Romania in viitorii 10 ani, in urmatoarele domenii:

a. Constitutie si legislatie

b. Structura institutiilor publice si agentiilor

c. Cadrul de reglementari pentru aplicarea legislatiei

d. Uniunea vamala

e. Impozitarea

f. Dreptul societatilor comerciale

g. Agricultura

h. Legislatie veterinara si fitosanitara

i. Dezvoltare rurala

j. Politica in domeniul transporturilor

k. Politica in domeniul concurentei

Luand in considerare situatia curenta a tarii, Guvernul roman (in special Ministerul Integrarii Europene si Ministerul Finantelor) a subliniat ca obiectivele pe termen scurt si lung ale Romaniei sunt:

(a) stabilitate economica si finante publice sustenabile;

(b) imbunatatirea competitivitatii economice si productivitatii;

(c) imbunatatirea functionalitatii pietei muncii.

In perspectiva integrarii in UE, Romania intampina o serie de provocari si in ceea ce priveste piata muncii. Potrivit conf. univ. dr. Elena Balu, in studiul Provocari ce revin pietei muncii din Romania in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, acestea sunt:

- provocari generale (stoparea declinului demografic, accelerarea cresterii populatiei ocupate si active, adoptarea unui model de crestere economica bazat pe cresterea populatiei ocupate);

- provocari specifice in sensul tintelor stabilite la Lisabona (pentru Romania se inregistreaza practic o indepartare a performantelor pietei muncii fata de tintele europene);

- provocari strategice ce revin Romaniei in perspectiva dezvoltarii sale durabile (nevoia unei noi structuri a ocuparii bazata pe cresterea productivitatii si a costului fortei de munca).

In perioada premergatoare a integrarii Romaniei in UE rata somajului era de 7,9 procente, fata de 7,5 cat era rata medie din Uniunea Europeana, aproximativ 64% din populatia tarii lucra, fata de 72% cat reprezenta media europeana.

Munca la negru in Romania era un aspect care ingrijora cel mai mult. In 2004, aceasta se pare ca ar fi reprezentat 30% din PIB-ul Romaniei.

Piata fortei de munca din Romania pana in anul 2002 (cand au fost eliminate vizele de calatorie in spatiul Schengen) era sub presiunea supraofertei de solicitanti de munca, la preturi mici, cu acceptarea angajarilor de subcalificare si fara asigurarea protectiei sociale, pentru ca patronii nu plateau contributii de asigurari, si, in caz de boala, muncitorii se trezeau in situatia de a nu beneficia de asigurari de sanatate.