Stocarea Mărfurilor

Definirea şi rolul stocurilor de mărfuri

Stocurile au un impact direct asupra servirii clienţilor şi desfăşurării activităţii unei organizaţii. Pentru un management eficient şi eficace al stocurilor, logisticienii trebuie să realizeze gestionarea acestora urmărind atât profitabilitatea organizaţiei, cât şi nivelul satisfacţiei clienţilor.

Termenul stoc este utilizat pentru a defini, în expresie valorică sau cantitativă, materiile prime, componentele, produsele în curs de prelucrare sau produsele finite care sunt menţinute în vederea utilizării lor, pe măsura apariţiei nevoii.

Printr-o definiţie foarte lapidara, stocul nu este altceva decât un ansamblu de mărfuri deţinute într-un loc dat. Circuitele de distribuţie gestionează totdeauna stocuri de mărfuri repartizate de manieră foarte variabilă, în funcţie de factori obiectivi, între depozitele fabricanţilor, depozitele comercianţilor de gros si magazinele comercianţilor cu amănuntul.

Opiniile referitoare la utilitatea menţinerii stocurilor sunt contradictorii. În timp ce perspectiva tradiţională subliniază rolul stocurilor în satisfacerea cererii, abordarea modernă pune accentul pe reducerea sau chiar înlăturarea lor, pentru a evita imobilizarea unei părţi importante din capitalul întreprinderii.

Susţinerea sau criticarea deciziilor de menţinere a stocurilor implică analiza prealabilă a rolului pe care trebuie să îl îndeplinească stocurile. În acest sens, numeroase raţiuni – economice, financiare, tehnice, comerciale – justifica existenţa stocurilor de mărfuri de-a lungul unui canal de distribuţie. Astfel, rolul stocurilor de mărfuri este multiplu:

- rol de regularizare: răspuns la o cerere deseori aleatoare sau conjunctural-sezoniera; protecţie contra riscurilor producţiei si ale transporturilor; stocaj intermediar în cursul procesului de producţie (de exemplu, materie prima în curs de fabricaţie);

- rol economic: lansări de comenzi de mare volum pentru a diminua costul transporturilor; fixare de către furnizori a unor "cantităţi minimale de livrare", care s-au stabilit a fi stocate; stocajul produc¬ţiei excedentare în raport cu nivelul cererii;

- rol tehnic: îmbunătăţirea calităţii produselor (de exemplu, calitatea vinului, a lemnului pentru lutier sau ebenist, prin păstrarea stocu¬rilor acestor produse timp îndelungat;

- rol comercial: diminuarea intervalelor de livrare, prin cumpărări în cantităţi mari pentru a beneficia de reduceri/discount la preţurile negociate cu vânzătorii (producătorii);

- rol financiar: stocaj de produse scumpe în scop speculativ; menţinerea preţurilor anumitor materii prime sau anumitor produse.

Influenţa stocurilor la nivelurile canalului de distribuţie:

La nivelul producătorului, politica in domeniul stocurilor se refera la o garna diversă de produse: materii prime, componente, produse în curs de prelucrare, precum şi produse finite. În consecinţă, gradul sau de implicare in privinţa stocurilor este mare, chiar daca are o gama mai restrânsă de produse, in comparaţie cu detailistul sau angrosistul. Investiţiile în stocuri sunt realizate pe termen lung, datorită faptului că la acest nivel are loc un proces de prelucrare, nu doar o cumpărare în vederea revânzării. Obiectivul politicii producătorului, referitoare la stocuri, este reducerea la minimum a costurilor, in condiţiile satisfacerii cererii.

In măsura reorientării spre piaţă si programării producţiei în funcţie de cererea estimată sau exprimată, o serie de firme au început să diminueze stocurile de materii prime si componente, realizând aprovizionări de tip JIT, la timpul potrivit, atunci când sunt necesare.

Sub aspectul cantităţii de produse deţinute în stoc dintr-un anumit produs, angrosistul depăşeşte, în general, volumul vehiculat de un detailist. Angrosistul cumpără mari cantităţi de mărfuri de la producători şi le vinde in cantităţi mai mici comercianţilor cu amănuntul.

Din perspectiva structurii stocurilor, diversitatea produselor este, de regula, mai mare decât a producătorului şi mai mică decât cea a detailistului. Utilitatea stocurilor la nivelul angrosiştilor este determinată şi de necesitatea de echilibrare a cererii cu oferta, în cazul produselor sezoniere. Obiectivul angrosistului este păstrarea unui sortiment de produse, la un cost minim.

Riscul menţinerii în stoc, de către detailist, a unui anumit produs este mai mic decât în cazul angrosistului, sub aspect cantitativ. Riscurile suportate de detailist sunt însă mai ample, deoarece se repartizează pe un sortiment de produse mult variat. Comerciantul cu amănuntul pune accentul pe circulaţia rapidă a mărfurilor, profitabilitatea directă pe produs şi disponibilitatea unei cantităţi suficiente pentru a satisface cererea.

Posibilităţile de control al stocurilor la nivelul comerţului cu amănuntul s-au modificat radical în ultimele decenii. Apelarea la punctele de vânzare electronice şi sistemul electronic de evidenţă a stocurilor permit cunoaşterea structurii stocuri, nu doar a valorii produselor existente in stoc. Sistemele informatice furnizează în orice moment date despre numărul articolelor din stoc.

Integrarea de către o firma a unui nivel din amonte sau aval presupune asumarea unor riscuri suplimentare, legate de stocuri.