Stresul în Organizații

Ce este stresul?

Stresul reprezintă acea situaţie care exercită o presiune fizică sau psihică asupra unei persoane. Stresul poate produce schimbări şi dereglări în organism.

Stresul mai poate fi definit şi prin prisma efectelor sale: „reacţia minţii şi a trupului la schimbare” sau: „dezechilibrul produs atunci când actualele abilităţi şi resurse ale unei persoane sunt insuficiente pentru a face faţă cerinţelor unei situaţii date”. Sau chiar: „teama indusă unui organism care încearcă să-şi păstreze normalitatea în faţa potenţialilor agenţi care îl pot afecta”.

Această stare a fost pentru prima dată studiată în mod ştiinţific de către profesorul Hans Selye. El a urmărit reacţiile cobailor la factori negativi de mediu cum ar fi căldura, frigul sau zgomotele excesive, injectarea unor substanţe iritante, suprasolicitarea musculară, emoţiile (frica, frustrarea, mânia). În continuare, vom prezenta pe scurt câteva dintre concluziile la care a ajuns, ca urmare a cercetărilor efectuate.

Reacţia comună la factorii de stres este, în primul moment, aceea de mobilizare totală a sistemului endocrin şi de reducere temporară a eficienţei organismului până la punerea în funcţiune a forţelor care să asigure mobilizarea şi adaptarea la stres. În a doua fază, se produc adaptarea şi rezistenţa la factorii de stres prin secretarea adrenalinei şi nonadrenalinei. Aceşti hormoni intră în circuitul sanguin şi împiedică modificări, cum ar fi: creşterea nivelului de colesterol şi acizi graşi, deteriorarea proceselor digestive, care ar dăuna stării de sănătate a organismului.

Efectele stresului pot fi pozitive pe termen scurt (îi ajută pe oameni să gândească mai clar în situaţii de panică sau să fie mai creativi). Dacă nu există însă o supapă de eliberare a stresului, prin acţiuni menite să ajute organismul, fie să evite factorul de stres, fie să-i facă faţă, efectul cumulativ poate deveni periculos. Selye a descoperit că organismul are o energie limitată de adaptare, fiecare reacţie la stres consumând o parte din această preţioasă resursă.

Oamenii pot tolera niveluri ridicate de stres atunci când simt că pot lua măsuri împotriva acestuia, precum şi dacă există pauze între evenimentele generatoare de stres. Întoarcerea la starea de echilibru este garantată de către sistemul nervos. În cazul unei persoane supuse unui stres permanent, lipsite de perioade de „odihnă şi digestie”, glandele care produc adrenalină pot claca.

Deci, adaptarea la stres nu poate continua la nesfârşit. La un moment dat, când energia de adaptare se epuizează, se instaurează cea de a treia fază, starea de colaps care ia forma unor suferinţe fizice sau psihice. În cazul suferinţelor fizice, este necesară odihna la pat, pentru ca rezerva pe termen scurt de energie consumată să se poată reface prin transfer dintr-o altă rezervă de energie, cea pe termen lung. Dacă nu se ia această măsură, toate rezervele se epuizează complet şi viaţa nu mai poate continua.

În contextul organizaţional, angajaţii se confruntă cu stres pozitiv, acela perceput ca o provocare plăcută, cu o durată limitată, care îi ajută să se concentreze şi să aibă performanţe bune. Dar şi cu stres negativ, determinat de o presiune continuă, exercitată asupra lor, atunci când sunt obligaţi să acţioneze în moduri incompatibile cu competenţele lor reale, cu timpul şi resursele avute la dispoziţie.

Pe lângă factorii fizici de stres (frig, căldură, efort, zgomot, pericole) intervin şi factorii emoţionali de stres care afectează, la rândul lor, sistemul endocrin şi ca urmare, starea de sănătate. Cele mai frecvent întâlnite manifestări psihice ale stresului sunt frustrarea, anxietatea, depresia.

Stresul şi starea de sănătate – reacţii fiziologice la stres

Stresul este reacţia sistemului endocrin la solicitările la care este supus organismul. Sistemul endocrin, prin intermediul adrenalinei şi nonadrenalinei, are şi rolul de a asigura imunitatea organismului. Mobilizarea celor doi hormoni în vederea adaptării la stres (factori fizici, situaţii noi, incertitudine, conflicte) va conduce, prin urmare, la reducerea puterii de apărare faţă de viruşi şi, deci, la îmbolnăviri. O stare avansată de stres produce o deteriorare a stării de sănătate a organismului, care se poate manifesta sub forma oboselii exagerate, insomniei, durerilor de cap, nevoii exagerate de alimente dulci, maladiilor digestive, respiratorii, a disfuncţiilor rinichilor, etc.

Este de remarcat faptul că şi situaţiile fericite (căsătorii, naşterea unui copil, aniversări, promovări, îmbunătăţirea statutului social sau financiar, alte realizări personale) necesită adaptarea la o schimbare, deci sunt stresante, în concepţia lui Seyle. De aceea, chiar şi o aglomerare de astfel de evenimente poate produce probleme de sănătate.

Un grup de profesori de la University of Washington din Seattle, sub conducerea profesorilor Holmes şi Rahe, au cercetat impactul diferitelor evenimente sau schimbări din viaţa unui om asupra puterii de adaptare a organismului. Ei le-au asociat acestor evenimente numere, reprezentând măsura aproximativă a energiei de adaptare pe care o solicită. Gradul de adaptare solicitat poate varia de la 100 – în cazul morţii partenerului de viaţă, 73 – divorţ, până la 12 – Crăciunul şi 11 – o încălcare minoră a legii. Cercetătorii au ajuns la concluzia că, dacă o persoană cumulează într-un an peste 200 de puncte, şansele de îmbolnăvire în anul următor sunt de 50%, ajungând până la 80% în cazul acumulării a peste 300 de puncte.

Reacţii comportamentale la stres

Individul stresat încearcă să se adapteze luând măsuri pentru a rezolva problemele, dar de multe ori se retrage sau consumă substanţe excitante.

În general, pentru rezolvarea problemelor, individul urmăreşte înlăturarea sau reducerea influenţei factorilor care produc stres. Poate realiza acest lucru prin delegarea unora dintre responsabilităţile sale, printr-un mai bun management al timpului, prin comunicare, solicitarea ajutorului, instruire sau căutarea unor alternative. Ca urmare, stresul se reduce şi se stimulează realizările, spre beneficiul individului, dar şi al organizaţiei.

Retragerea poate îmbrăca forma absenţelor sau demisiei, având ca scop eliberarea de stres pe o perioadă limitată sau definitiv. Prin retragere, individul îşi rezolvă problema, dar stresul nu dispare din organizaţie.

Consumul de substanţe excitante (alcool, tutun, droguri) reprezintă cea mai dăunătoare şi inutilă reacţie la stres, nerezolvând nici problema individului, nici pe cea a organizaţiei.