Stresul și bournout în poliție

Introducere

Odată cu definirea stresului în anii '50 s-au făcut numeroase cercetări pe această temă. În zilele noastre este un fapt binecunoscut că stresul este prezent în vieţile noastre, fie că este cauza vieţii profesionale, fie că este vorba de factori stresanţi cotidieni, zilnici.

Stresul ne afectează întreaga viaţă şi activitate, ne scade productivitatea şi poate cauza depresii, comportamente deviante sau antisociale. Aceste descoperiri au determinat multe companii să ofere angajaţilor condiţii menite să scadă nivelul de stres existent şi să prevină stresul pe viitor. Printre aceste măsuri se numără sălile de sport înfiinţate în birouri, şedinţe de masaj precum şi un mediu mai stabil de muncă.

Necesitatea combaterii şi prevenirii stresului este cunoscută în întreaga lume, se aplică din ce în ce mai multe programe de intervenţie menite să mărească productivitatea angajaţilor prin înlăturarea stresului. Dar să nu uităm ca stresul nu este neapărat ceva negativ. Aici vorbim de stresul pozitiv, care poate fi în anumite situaţii de real folos.

Lucrarea de faţă este menită să explice modul în care stresul ne afectează viaţa şi duce la comportamente deviante, care pot avea consecinţe grave. De asemenea am inclus şi o propunere, un program de intervenţie menit să combată şi să prevină stresul. Acest program poate fi aplicat în orice instituţie şi promite rezultate superioare.

CAPITOLUL I

STRESUL ŞI ORGANIZAŢIA

1.1.Stresul: Definiţie, Caracteristici.

Stresul reprezintă acea situaţie care exercită o presiune fizică sau psihică asupra unei persoane. Stresul poate produce schimbări şi dereglări în organism.

Stresul mai poate fi definit şi prin prisma efectelor sale: „Reacţia minţii şi a trupului la schimbare” sau: „Dezechilibrul produs atunci când actualele abilităţi şi resurse ale unei persoane sunt insuficiente pentru a face faţă cerinţelor unei situaţii date” . Sau chiar: „Teama indusă unui organism care încearcă să-şi păstreze normalitatea în faţa potenţialilor agenţi care îl pot afecta” .

Această stare a fost pentru prima dată studiată în mod ştiinţific de către profesorul Hans Selye. El a urmărit reacţiile cobailor la factori negativi de mediu cum ar fi căldura, frigul sau zgomotele excesive, injectarea unor substanţe iritante, suprasolicitarea musculară, emoţiile (frica, frustrarea, mânia). În continuare vom prezenta pe scurt câteva dintre concluziile la care a ajuns ca urmare a cercetărilor efectuate.

Reacţia comună la factorii de stres este în primul moment aceea de mobilizare totală a sistemului endocrin şi de reducere temporară a eficienţei organismului până la punerea în funcţiune a forţelor care să asigure mobilizarea şi adaptarea la stres. În a doua fază, se produc adaptarea şi rezistenţa la factorii de stres prin secretarea adrenalinei şi nonadrenalinei. Aceşti hormoni intră în circuitul sanguin şi împiedică modificări cum ar fi creşterea nivelului de colesterol şi acizi graşi, deteriorarea proceselor digestive, care ar dăuna stării de sănătate a organismului.

Efectele stresului pot fi pozitive pe termen scurt (îi ajută pe oameni să gândească mai clar în situaţii de panică sau să fie mai creativi). Dacă nu există însă o supapă de eliberare a stresului, prin acţiuni menite să ajute organismul fie să evite factorul de stres, fie să-i facă faţă, efectul cumulativ poate deveni periculos. Selye a descoperit că organismul are o energie limitată de adaptare, fiecare reacţie la stres consumând o parte din această preţioasă resursă.

Oamenii pot tolera niveluri ridicate de stres atunci când simt că pot lua măsuri împotriva acestuia, precum şi dacă există pauze între evenimentele generatoare de stres.

Întoarcerea la starea de echilibru este garantată de către sistemul nervos. În cazul unei persoane supuse unui stres permanent, lipsite de perioade de „odihnă şi digestie” , glandele care produc adrenalină pot claca.