Sustenabilitate și inovare în mediul internațional de afaceri

CAPITOLUL I

1.1. Sustenabilitate. Impactul asupra mediului de afaceri.

Sustenabilitatea este o capacitate de existență constantă, în zilele noastre, făcând referire la capacitatea biosferei și a civilizației umane de a coexista.

De asemenea, se poate defini ca fiind un proces de menținere a schimbărilor într-un echilibru natural, în care folosirea resurselor, direcția investițiilor, orientarea dezvoltării tehnologice și schimbarea instituțională sunt toate în armonie și sporesc atât potențialul actual, cât și cel viitor satisfăcând nevoile și aspirațiile umane.

Principalele elemente componente ale sustenabilității sunt:

Sustenabilitate economică conțin practicile ce susțin dezvoltarea economică pe termen lung, fără a avea efecte negative asupra mediului încojurător, social și cultural al comunității.

Acest element al sustenabilității presupune existența unui ciclu de producție care să satisfacă nevoile prezente de consum fară să compromită pe cele ce vor urma.

Sistemul economic limitează utilizarea de resurse (economiștii considerându-le limitate, punând accent pe capacitatea pieței de a distribui resursele eficient) pentru asigurarea sustenabilității capitalului natural. De preferat ar fi ca dezvoltarea economică să se realizeze fără costuri asupra mediului înconjurător.

Un sistem economic ce este conceput din punct de vedere al teoriei ”sustenabilității economice” și este strâns legat de celelalte două concepte ”sustenabilitate ecologică și sustenabilitate socială”.

Sustenabilitatea socială este componentă a sustenabilității și presupune un sistem de organizare în combaterea sărăciei, ea mai poate fi definită ca ”un proces de creare a locurilor care promovează bunăstarea prin înțelegerea a ceea ce oamenii au nevoie de la locuriile în care trăiesc și muncesc ,-infrastructură care să susțină viața socială și culturală ,facilități sociale, sisteme de implicare a cetățenilor și spațiul necesar pentru evoluția umană” .

Sistemul social sustenabil conferă o corectitudine în furnizarea și distribuirea serviciilor sociale atât în sistemul de sănătate și educație, egalitate de șanse, cât și participarea și răspunderea politică. De aceea teoria ”sustenabilității sociale” necesită o dezvoltare economică

cu condiția respectării echității sociale.

Pentru asigurarea echității sociale este necesar să existe un sistem care să optimizeze utilizarea resurselor, să prioritizeze alocarea resurselor și să promoveze distribuția echitabilă a resurselor.

În sustenabilitatea socială există următoarele dimensiuni :

Echitate Asigură oportunități și rezultate echitabile pentru toți membrii comunității, punându-se accent pe cei săraci și vulnerabili

Diversitate Promovează diversitatea în cadrul comunității

Coeziune socială/interconectivitate Asigură sisteme, procese și structuri cu ajutorul cărora se promovează interconctivitatea atât în interiorul cât și în exteriorul comunității

Calitatea vieții Asigură satisfacerea nevoilor de bază și promovează calitatea vieții pentru toți membrii

Democrație și guvernanță Asigură procese democratice și deschise și structurii guvernării responsabile

Maturitate Acceptarea responsabilității dezvoltării individuale în comunitate

Tabel 1. Dimensiuniile sustenabilității sociale

Sursa: Sen, Amartya, citată în City of Fort Collins (2016): Social Sustainability Strategic Plan, https: //www.fcgov. com/sustainability/pdf/Social Sustainability_FINAL_web-ready_reduced.pdf