Tipologia Strategiilor Manageriale

INTRODUCERE

În conceperea si fundamentarea activitatilor firmelor un rol esential îl au strategiile politice, elaborate de catre organismele manageriale. Concretizarea esentiala a previziunii, srategiile si politicile jaloneaza dezvoltarea fiecarei întreprinderi, de continutul lor depinzînd adesea decisiv eficacitatea interfatei cu suprasistemele din care face parte, masura în care acestea îsi mentin si amplifica segmentul de piata ocupat, profitabilitatea obtinuta.

Termenul de strategie are o istorie multimilenara. Americanul Brian Quinn a spus "Initial în antichitatea greaca timpurie termenul de<<strategos>> se referea la rolul generalului care comanda o armata. Ulterior, a dobîndit sensul de arta a generalului, referindu-se la abilitatile psihologice si comportamentale care dadeau posibitatea generalului sa-si îndeplineasca rolul sau.

Printre primii care a punctat importanta deosebita a strategiei pentru firme, au indicat continutul sau a fost profesorul american Peter Drucker. În 1954, acesta releva ca strategia unei organizatii raspunde la doua întrebari: În ce consta afacerea? si care ar trebui sa fie obiectul de activitate al firmei?

In timpurile moderne, insa, impunerea strategiei ca o componenta esentiala a managementului atat in planul teoriei cat si al practicii este evidentiata de amploarea necesitatii si implicatiilor strategiei asupra functionalitatii si rezultatelor organizatiilor, constientizata de manageri, intreprinzatori, specialisti la nivel de firma, politicieni, economisti, administratori si juristi.

Prin strategie intelegem, in vremurile noastre, ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung, principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele alocate, in vederea obtinerii avantajului competitiv.

De aici, se pot extrage trasaturile definitorii ale stategiilor de firma:

-intotdeauna strategia are in vedere in mod explicit si implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma unor misiuni si obiective

-strategia vizeaza perioade viitoare din viata firmei, cel mai adesea 3-5 ani

-sfera de cuprindere a strategiei este organizatia in ansamblul sau, cel mai adesea, sau parti importante ale acestora

-continutul strategiei se rezuma la elemente esentiale, concentrandu-se asupra evolutiilor majore ale firmei, indiferent ca acestea reprezinta sau nu schimbari fata de perioada anterioara

-strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei si mediului in care isi desfasoara activitatea

-indiferent daca managerii ce o elaboreaza sunt constienti sau nu, strategia reflecta, intr-o anumita masura, interesele cel putin ale unei parti ale actionarilor/asociatilor

-prin strategie, se are in vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizatie pe termen lung

-obtinerea unei sinergii cat mai mari constituie intotdeauna scopul demersului de elaborare a strategiei

Conceptul modern de planificare strategica a realizarii sistemelor informatice a suferit schimbari majore prin imbunatatirea tehnologiei de analiza; planificarea strategicaare in prezent o multitudine de abordari, cea mai avansata fiind planificarea pozitionarii strategice prin renuntarea la externalizarea problemelor si dezvoltarea de noi strategii in acest domeniu. In conceptul original de planificare strategica, punctele tari si slabe deja consacrate ale organizatiei erau considerate a ramane valide si in viitor, fara a pierde din vedere faptul ca punctele tari se pot transforma in viitor in puncte slabe. Planificarea strategica este preocupata de pozitia competitionala ca functie de strategie, capabilitate si investitii strategice si de pozitia portofoliului. Un rol important revine in acest sens strategiilor de informatizare.

1. TIPURI DE STRATEGII MANAGERIALE

Marea varietate a concepţiilor factorilor decizionali, a cercetărilor în management, sereflectă în proliferarea unei diversităţi de strategii manageriale.Strategiile fimelor se pot clasifica dupa următoarele criterii:

Dupa sfera de cuprindere:

1. Strategii globale - se refera la ansamblul activitatilor firmei, se caracterizeaza prin complexitate ridicata si implicare de resurse apreciabile, se concretizaea în planuri sau programe vizînd firma în ansamblu sau.

2. Strategii partiale - se refera la unele activitati ale firmei, se caracterizeaza prin concretizarea cu prioritate asupra celor mai bune sau mai deficitare componente ale firmei, folosind resurse relativ limitate. Se concretizeaza de obicei în planuri sau planuri pe domenii. Se aproba la nivelul managementului participativ, fie de catre conducerea superioara executiva a firmei (managerul general).

Dupa gradul de participare al firmei la elaborarea strategiei:

1. Strategii integrate - ele se elaboreaza de managerii întreprinderii împreuna cu reprezentantii suprasistemelor din care fac parte. Se situiaza pe primul plan corelarea activitatilor întreprinderii cu obiectivele suprasistemelor din care fac parte, este specifica înreprinderilor de stat, mai ales din economiile de tip comunist, supracentralizate. Se foloseste la nivel de regii autonome ale marilor societati internationale sau nationale.