Viziunea comparativă a managementului dintre România și Statele Unite ale Americii

I. Managementul in Romania

În decursul celor 16 ani de tranziţie, România, ca şi celelalte ţări din Europa Centrală şi de

Est, a importat principii, metode şi tehnici de management specifice ţărilor dezvoltate, în special celor anglo-saxone. De asemenea, evoluţiile în domeniul practicilor manageriale au fost marcate în România de un aflux de companii multinaţionale, care exercită o influenţă foarte puternică asupra managementului românesc. Cu toate acestea, la nivelul companiilor din diferite sectoare de activitate există o serie de diferenţe în ceea ce priveşte abordarea practicilor manageriale.

Deşi la 1 ianuarie 2007 România va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii

Europene1, aproximativ 74% din populaţia din mediul urban cu educaţie superioară consideră că România nu este încă pregătită pentru procesul de aderare. Această ipoteză este susţinută şi de personalul managerial din companiile româneşti, 75% dintre persoanele din conducerea companiilor declarând că România nu dispune de toate instrumentele necesare procesului de integrare în Uniunea Europeană. Concurenţa şi competitivitatea, deşi ar trebui percepute ca principale efecte pozitive, sunt considerate drept o ameninţare pentru o mare parte dintre companiile româneşti.

1. Dimensiunile dezvoltării umane în România

Conform Raportului Global al Dezvoltării Umane din 20042, România se situează pe locul

69 din cele 177 de ţări ierarhizate pe baza indicelui dezvoltării umane. Indicele dezvoltării umane înregistrează valoarea de 0,786, România fiind situată în categoria ţărilor cu un nivel mediu al dezvoltării umane. Valoarea indicelui dezvoltării umane în România se situează peste media înregistrată în America Latină (0,777), Asia de Est şi regiunea Pacific (0,740) şi media ţărilor arabe (0,651). Totuşi, valoarea indicelui pentru România se situează sub media înregistrată în Europa Centrală şi de Est (0,911). În decursul ultimilor patru ani, indicele dezvoltării umane în România a înregistrat o creştere durabilă, deşi tendinţa generală s-a situat sub ritmul de creştere din regiune3.

Datele din Raportul Global al Dezvoltării Umane arată faptul că, la nivelul fiecăreia dintre

cele trei componente ale indicelui dezvoltării umane în România, s-au înregistrat creşteri începând cu anul 1995 (tabelul 7.1.).

Anii

Indicatori

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

PIB (USD/loc) 6,095 6,595 6,422 6,153 5,441 5,750 6,227 6,560

Rata alfabetizării la adulţi (%) 96,9 97,0 97,0 97,1 97,1 97,0 97,2 97,3

Rata brută a şcolarizării (%) 61, 6 62,0 62,9 63,9 64,9 66,5 68,3 70,2

Speranţa medie de viaţă (ani) 69,4 69,1 69,0 69,2 69,7 70,5 71,2 71,2

Indicele dezvoltării umane (IDU) 0,759 0,762 0,761 0,762 0,759 0,767 0,779 0,786

Tabelul 1.1. Indicele dezvoltării umane în România în perioada 1995-20024

La nivelul componentei educaţionale au fost înregistrate o serie de progrese (tabelul 1.1.),

evidenţiind astfel preocupările guvernului şi organizaţiilor de a investi în capitalul uman. Cele mai importante progrese au fost înregistrate în ceea ce priveşte rata de alfabetizare a adulţilor, în comparaţie cu evoluţia ratei brute a şcolarizării. În perioada 1995-2000, Produsul Intern Brut a înregistrat o scădere continuă, în timp ce indicatorul speranţa medie de viaţă a înregistrat o evoluţie fluctuantă. Însă, începând cu anul 2000, la nivelul fiecăruia dintre cei doi indicatori (Produsul Intern Brut şi speranţa medie de viaţă) poate fi remarcat un ritm de creştere continuă (tabelul 1.1.).

Perioada 1995-1999 a fost dominată de o serie de dificultăţi economice cu care România s-a

confruntat în procesul de tranziţie la economia de piaţă. În această perioadă procesul de reformă a atins punctul de maximum, prin privatizarea unui număr mare de foste întreprinderi de stat şi reducerea subvenţiilor acordate de la bugetul de stat. Efectul pozitiv al acestor măsuri de reformă s-a făcut simţit începând cu anul 2000, când au început să se înregistreze evoluţii economie favorabile.

În comparaţie cu România, la nivelul Bulgariei, care este tandemul României în procesul de

integrare în Uniunea Europeană, se înregistrează un indice al dezvoltării umane superior celui

înregistrat în România. În anul 2002, indicele dezvoltării umane înregistrat la nivelul Bulgariei o valoare mai mare decât în România, respectiv 0,796, comparativ cu valoarea înregistrată la nivelul României, 0,786 (tabelul 2.2.) În comparaţie cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est, România se situează pe o poziţie superioară faţă de Turcia şi Ucraina (tabelul 2.2)

În raport cu celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, în Turcia se înregistrează cea mai

mică valoare a indicelui dezvoltării umane, însă se poate constata că, în decursul ultimilor 7 ani, Turcia a redus deficitul dezvoltării umane la un nivel aproximativ egal cu al României. În Ungaria se înregistrează cea mai mare valoare a indicelui dezvoltării umane.

Analiza comparativă a valorilor indicelui dezvoltării umane înregistrate la nivelul ţărilor din

Europa Centrală şi de Est evidenţiază faptul că există o corelaţie directă între nivelul de performanţă economică a unei ţări şi valorile indicelui dezvoltării umane.

Nivelul dezvoltării umane înregistrat în România poate fi pus în evidenţă şi cu ajutorul unor

indicatori6, precum:

• rata de participare a femeilor la viaţa politică, care la nivelul anului 2002 a

înregistrat valoarea de 9,3% din numărul total de parlamentari;

• proporţia femeilor conducători şi funcţionari din administraţia publică şi din

unităţile social economice a înregistrat valoarea de 31% din numărul total al

femeilor;

• proporţia femeilor în ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice – 56% din numărul total

de femei;

• ponderea câştigului salarial al femeilor în cel al bărbaţilor, din activităţile

neagricole, a înregistrat valoarea de 0,58.

Totuşi, indicele dezvoltării umane nu trebuie analizat ca un indice matematic în sens pur,

care să capteze într-un singur număr realităţile complexe şi dinamice ale dezvoltării umane, ci el trebuie privit şi interpretat în strânsă legătură cu capacitatea unei ţări de a dezvolta o strategie coerentă pentru viitor.