Comportamentul consumatorului

1.INTRODUCERE

Ratiunea activitatii economice este satisfacerea nevoilor. Aceasta se realizeaza prin consum, al carui agent principal este menajul,familia sau omul ,in sens general.

Unele nevoi,prin natura lor se satisfac cu bunurile libere, abundente, iar celelalte cu bunurile economice, obtinute prin activitatea oamenilor. Deoarece bunurile economice limitate,sunt insuficient cu nevoile nelimitate , consumatorul isi centraza atentia asupra bunurilor economice necesare lui ,fata de care adopta un anumit comportament.

Comportamentul consumatorului reprezinta ansamblul rectiilor,actiunilor, masurilor,atitudinilor pe care acesta le are in legatura cu satisfacerea nevoilor prin utilizarea bunurilor economice existente.

2.UTILTATEA ECONOMICA

Conceptul de utilitate a fost introdus de filozoful englez Jeremy Bentham(1748-1831) . influentat de teoriile lui Adam Smith, el considera ca societatea trebuie sa fie organizata pe „principiul utilitatii”, pe care l-a definit astfel: „proprietatea unui obiect…de a produce placerea, binele sau fericirea…ori de a preveni durerea, raul sau nefericirea”*.

Ideile lui Bentham erau considerate revolutionare, deoarece subliniau faptul ca politica economica si cea sociala trebuie sa urmareasca obtinerea unor rezultate practice, pe cand argumentele aduse de cei dinaintea sa se bazau in general pe traditie, doctrina religioasa sau pe vointa regelui.

Conceptul de utilitate creat de Bentham a fost folosit de economistii neoclasici-printre care si W.S.Jevons (1835-1882)- pentru a explica comportamentul consumatorilor. Desi multi utilitaristi din secolul al XIX-lea considerau ca utilitatea este o realitate masurabila, ca temperatura, greutatea, Jevons sustinea ca teoria economica este un „calcul al placerii si al durerii” si ca oamenii rationali iau deciziile referitoare la consum pe baza utilitatii marginale a fiecarui bun.

Utilitatea in sens general reprezinta capacitatea unui bun (material, serviciu, informatie) de a satisface o nevoie. Baza acesteia o reprezinta proprietatile, insusirile, caracteristicile pe care le poseda ficare bun sau categorie de bunuri .

Alaturi de aceasta acceptiune generala, exista si cea de utilitate economica, fundamentata teoretic la sfarsitul secolului XIX.

Utilitatea economica reprezinta satisfactia pe care spera ca o va obtine un consumator dat, in conditii determinate de loc si de timp, prin folosirea unei cantitati, unitati, doze determinate dintr-un bun economic.

2.1.FORMELE UTILITATII ECONOMICE

Aprecierea utilitatii economice are un caracter eminamente subiectiv: depinde de raportul pe care fiecare consumator il stabileste intre cantitati determinate din bunul respectiv si nevoile sale. Hotaratoare, in acest sens, este intensitatea nevoii pe care o resimte consumatorul respectiv. De aceea elementele unei multimi de bunuri omogene pot fi apreciate in mod diferit ca utilitate economica de catre diferiti indivizi, in functie de volumul si intensitatea nevoilor, de situatia economica, de nivelul de cultura si de aspiratiile proprii fiecaruia. Mai mult decat atat, fiecare element dintr-o multime de bunuri identice are o utilitate economica diferita pentru un singur individ, in conditii determinate de loc si de timp.

2.1.1.UTILITATEA TOTALA

Daca satisfactia pe care o resimte un consumator prin consumarea unui produs se

numeste utilitate, atunci utilitatea totala se refera la satisfactia totala resimtita de un consumator prin consumarea mai multor doze din unul sau mai multe bunuri economice diferite.