Contractul - Noțiune și condiții de validitate

Contractul este definit, conform art. 1166 Cod civil, ca fiind acordul de vointe intre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic. In dreptul roman notiunile de contract si conventie se folosesc cu inteles identic.

In ceea ce priveste toate contratele Codul civil reprezinta reglementarea generala, respectiv, Cartea a V-a ,,Obligatiile,,.

Contractele special sunt si ele reglementate in aceasta carte, pornindu-se de la faptul ca fiecare dintre ele, in parte, reprezinta un izvor de obligatii. Regulile particulare insa, cu privire la aceste contracte, speciale, sunt prevazute in Codul civil sau in legi speciale.

Nulitatea contractului: reprezinta sanctiunea de drept civil care desfiinteaza retroactiv, in tot sau in parte, efectele unui contract incheiat cu nerespectarea conditiilor de validitate cerute de lege. In acest sens Codul civil, prevede, ,,Orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru inchierea sa valabila este lovit de nulitate, daca prin lege nu se prevede o alta dispozitie (art. 1246). Nulitatea indeplineste doua functii:

- preventiva, aceasta functie, anterioara contractului, face sa creasca vigilenta viitoarelor parti contractante in fata unei eventuale situatii de fapt care ar putea insemna nerespectarea conditiilor de validitiate ale acestuia, ceea ce ar conduce la desfiintarea contractului;

- sanctionatorie, aceasta functie intervine ulterior incheierii contractului, avand drept scop inlaturarea efectelor contrare legii.

Interpretarea clauzelor contractului: prin efectele actului juridic (respectiv ale contractului), se intelege drepturile si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau stinge un asemenea act. Se observa cu usurinta ca intre efectele contractului si continutul acestuia se poate pune semnul egalitatii. Prin urmare, determinarea reflecta in principiu, in clauzele contractului.

Ramane a determina, in acest sens, clauzele contractului care exprima vointa partilor manifestata la incheierea contractului.

Operatiunea prin care se determina vointa partilor exprimata in clauze se realizeaza dupa anumite reguli de interpretare a acestora.

Interpretarea urmareste intr-o prima etapa clafisificarea juridica a contractului, spre exemplu, daca este un contract numic sau nenumit, caz in care se aplica reglementarea contractului respectiv.

Prescriptia extinctiva: Codul civil nu ofera o definite a prescriptiei extinctive insa defineste obiectul acesteia. Astfel, potrivit art. 2500 alin. 1, ,,Dreptul material la actiune, denumit in continuare drept la actiune, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege,,. In continuare Codul civil (in alin. 2) defineste dreptul la actiune, ca fiind ,,dreptul de a constrange o persoana, cu ajutorul fortei publice, sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz,,.

Din aceste dispozitii, rezulta ca, prescriptia extinctiva este o sanctiune de drept civil, care stinge dreptul (material) la actiune care nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege.

Decadere: Prin decadere se intelege stingerea dreptului subiectiv in cazul neexercitarii acestuia inauntrul termenului stabilit prin lege sau prin vointa partilor (art. 2545 alin. 1 Cod civil).

Termenele de decadere privesc exercitarea unui drept sau savarsirea unor acte unilaterale. Termenele de decasere isi au izvorul in lege sau in vointa partilor.

Stingerea dreptului subiectiv ca efect al decaderii inseamna pierderea acestuia, iar in cazul actelor unilaterale, impiedicarea, in conditiile legii, a savarsirii lor.

Codul civil instituie o limitare a stabilirii termenelor de decadere, in sensul ca ,,este lovita de nulitate absoluta clauza prin care se stabileste un termen de decadere ce ar face excesiv de dificila exercitarea dreptului sau savarsirea actului de catre partea interesata (art. 2546 alin. 1).

Termenul este de decadere daca rezulta, neindoielnic din lege acest lucru, in sens contrar sunt aplicabile regulile de la prescriptie.

Conditii de validitate

Principiul libertatii formei:

In conditiile Codului civil in vigoare incheierea contractului se realizeaza prin simplu acord de vointa al partilor, capabile de a contracta, daca legea nu impune o anumita formalitate pentru incheierea sa valabila (art. 1178). Codul civil reglementeaza astfel principiul libertatii formei in materia incheierii contractului.

Prin urmare, regula sau principiul libertatii formei in materia incheierii contractului presupune ca simplu acord de vointa intre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic este necesar si suficient pentru ca un contract sa fie considerat valabil incheiat.

Forma contractului este acea conditie ce consta in modalitatea de exeriorizare a acordului de vointa facuta cu intentia de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic.

Principiul se aplica daca sunt intrunite cumulativ doua conditii (una pozitiva si cealalta negativa):

- partile sunt capabile sa incheie contracte, deci sa aiba capacitatea ceruta de lege in acest sens;

- legea sa nu impuna o anumita formalitate pentru incheierea contractului respectiv.

Potrivit art. 1179 Cod civil, conditiile esentiale, pentru validitatea contractului sunt:

1. capacitatea de a contracta;

2. consimtamantul valabil incheiat;

3. un obiect determinat, valabil si licit;

4. o cauza valabila a obligatiilor.