Infrastructură de suport pentru inovare

1. Introducere

În contextul politicilor ce vizează competitivitatea europeană, naţională, regională şi locală sunt promovaţi tot mai des termenii “inovare” şi “strategie de inovare” ca o soluţie la dinamica existentă în mediul economic şi tehnologic. Tema inovării s-a reactivat la nivel european în contextul Strategiei de la Lisabona (2000) şi a demersurilor de revizuire a acesteia. Obiectivul politicii Uniunii Europene în domeniul inovării ţine de creşterea treptată a cheltuielilor în sectorul cercetare-dezvoltare până la nivelul de 3% din PIB-ul UE în anul 2010.

Analiza evoluţiilor din economia globală şi a politicilor de dezvoltare scoate în evidenţă faptul că este nevoie de o mare capacitate regională de inovare pentru o adaptare rapidă la schimbările survenite şi pentru a păstra o poziţie competitivă. Regiunile şi statele membre trebuie să fie pregătite să investească, anticipând şi însoţind schimbările structurale.

În contextul dinamicii mondiale, principalii actori prezenţi în procesul de analiză a inovării sunt SUA, Japonia şi Uniunea Europeană. Viteza şi eficienţa cu care are loc difuzarea inovării în economie este critică pentru productivitate şi creştere economică în condiţiile în care inovaţia realizată iniţial este dezvoltată odată ce şi-a găsit o aplicaţie practică în economie.

La nivel european, planificarea strategică în domeniul inovării este un demers cu tradiţie. În contextul discuţiilor despre economia bazată pe cunoaştere peste 150 de regiuni s-au bucurat de proiecte ale Comisiei Europene care şi-au propus dezvoltarea unor strategii de inovare regională. Rezultatele favorabile ale primului exerciţiu RIS din Regiunea Vest, precum şi schimbările economice, au condus la necesitatea reluării demersului de planificare, respectiv actualizarea RIS 2005-2008, pentru un nou orizont de timp. Finalizarea şi promovarea acestui proiect se realizează într-un cadru favorabil, reprezentat de desemnarea anului 2009 ca “Anul European al Creativităţii şi Inovării” şi având ca scop promovarea creativităţii şi capacităţii de inovare drept competenţe-cheie pentru toţi.

1.1 Context European

Contextul european cu privire la inovare este dominat de obiectivele majore asumate prin Strategia de la Lisabona. În eforturile depuse pentru a deveni cea mai competitivă economie la nivel mondial, Uniunea Europeană acordă un rol deosebit inovării, cercetării şi dezvoltării. Conform Directoratului General pentru Cercetare din cadrul Comisiei Europene, principalele componente care generează creştere la nivel european sunt: sistemul educativ, sistemul financiar şi resursele umane. Aceste elemente sunt definitorii în raport cu creşterea competitivităţii şi crearea de noi locuri de muncă.

Aceaşi analiză a Directoratului General pentru Cercetare a relevat o serie de probleme cheie cu care se confruntă sectorul cercetare-dezvoltare, atât la nivel intern, cât şi la nivel global în competiţia directă cu actorii mondiali din acest sector (SUA şi Japonia).

În societatea bazată pe cunoaştere şi în mod special în economia creativă strategiile şi politicile dedicate cercetării-dezvoltării-inovării sunt considerate a fi prioritare. În acest sens în domeniul CDI la nivel european funcţionează o serie de entităţi, dintre care cele mai importante sunt reţeaua IRE şi Pro Inno Europe.

În contextul politicii de dezvoltare a inovării s-au iniţiat la nivelul Uniunii Europene opt proiecte pilot care să dezvolte metodologii şi instrumente specifice de analiză a inovării sub aspectul diagnozei, dinamicii, impactului şi funcţionalităţii măsurilor implementate. Fiecare proiect s-a finalizat punând la dispoziţie o pagină web care permite accesul utilizatorilor la instrumentele propuse şi la soft-urile specifice de analiză a sectorului inovare. Aceste proiecte sunt: proiectul ARISE (Accelerarea Schimburilor Regionale a Strategiilor de Inovare), proiectul EMERIPA (Metodologie Europeană pentru Aprecierea Impactului Politicilor de Inovare şi Benchmarking), proiectul EURO-COOP (Aprecierea Impactului Politicilor Regionale de Inovare şi a Proceselor de Benchmarking: Cooperare pentru Inovarea Regională Sustenabilă), proiectul IASMINE (Aprecierea Impactului Sistemelor şi Metodologiei pentru Excelenţă în Inovare), proiectul IMPACTSCAN (Aprecierea Impactului şi Benchmarking pentru Politici Regionale de Inovare), proiectul INNOWATCH (Aplicaţii privind Metodologia de Supervizare Tehnologică pentru Aprecierea Impactului Politicilor Regionale de Inovare asupra IMM-urilor ), proiectul MERIPA (Metodologie pentru Aprecierea Politicilor Regiunilor Europene de Inovare), proiectul OMEN (Practici Optimale, Politici de Dezvoltare şi Modele Predictive pentru Regiuni în Europa).

1.2 Context naţional

După cum reiese, cercetarea, dezvoltarea şi inovarea (CDI) sunt sectoare foarte importante la nivel european. România, în schimb, şi-a creat un brand de ţară atractivă doar pentru outsourcing, ceea ce înseamnă inteligenţă medie, uşurinţa limbilor străine şi costuri mici cu forţa de muncă. Sunt încă dificultăţi majore în a-i convinge pe investitorii străini să-şi deschidă în România centre de dezvoltare şi inovare, iar centrele existente se confruntă cu o serie de probleme structurale.

În plan strategic, la nivel naţional există o “Strategie naţională în domeniul cercetării-dezvoltării”, strategie care defineşte politica statului în vederea realizării obiectivelor de interes naţional. Rolul guvernului este de a susţine şi stimula activitatea de cercetare-dezvoltare prin următoarele instrumente:

a). adoptă politici de stimulare şi coordonare la nivel naţional a activităţii de cercetare, dezvoltare şi inovare;

b). asigură surse de finanţare şi instituie structuri organizatorice corespunzătoare pentru administrarea fondurilor respective, conform prevederilor prezentei ordonanţe;

c). elaborează politici şi emite reglementări pentru crearea în economie a unui mediu favorabil, protecţia patrimoniului ştiinţific naţional, pentru difuzarea, absorbţia şi valorificarea rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare în scopul dezvoltării economice durabile, al creşterii bunăstării şi calităţii vieţii, al îmbogăţirii patrimoniului naţional şi internaţional al cunoaşterii.

Tot la nivelul documentelor strategice există Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare, instrumentul prin care administraţia centrală realizează politica generală în domeniul cercetării-dezvoltării, al inovării şi prin care asigură corelarea acestora.

În ceea ce priveşte partea instituţională a activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare aceasta este alcătuită din instituţii de drept public şi de drept privat. Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) este organismul de specialitate al administraţiei publice centrale, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin care acesta îşi realizează atribuţiile în domeniul cercetării. RO INNO România este o iniţiativă recentă a Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) care intenţionează să susţină consolidarea şi dezvoltarea inovării şi a transferului tehnologic la nivel naţional.

1.3 Context regional

Dimensiunea regională a inovării este deosebit de importantă, fapt subliniat şi prin demersurile de realizare a unor strategii de inovare la nivel regional. Întregul demers de planificare strategică în domeniul inovării la nivelul Regiunii Vest este concentrat în jurul procesului de elaborare a Strategiei Regionale de Inovare. Analiza contextului regional se bazează pe experienţa de planificare strategică acumulată la nivel regional de actori instituţionali importanţi pentru sectorul inovării de-a lungul proiectului Strategia Regională de Inovare- Regiunea Vest 2005-2008.