MARKETINGUL SERVICIILOR

Ansamblul tarilor industrializate acorda o importanta deosebita sectorului tertiar al economiilor lor, demonstrând astfel tendinta cresterii impetuoase a rolului serviciilor în viata economico-sociala.

Ca întotdeauna faptele sunt în avans fata de mentalitati si de sociologie, traim înca cu o cultura a unui secol si jumatate de industrializare, în care producerea de bogatii nu poate fi decât un fapt al prodctiei de bunuri materiale.

În ochii societatii, întreprinderile de servicii publice sau private, sunt considerate ca fiind neproductive, chiar parazitare, situându-se la limita la care se poate spune ca sunt necesare. Aceasta cultura se traduce în în valorile noastre si în sistemul nostru educativ, care da întotdeauna întâietate incontestabila ingineriei, celei care stapâneste productia.

Astfel ca sectorul secundar poate trece prin aceeasi criza ca si industria grea: o crestere fara întrerupere a productiei, în valoare absoluta, chiar o crestere a productivitatii, dar un puternic reflux în ceea ce priveste utilitatea ei, modul de întrebuintare al ei.

Astfel se impune producerea de mutatii importante, si sa se considere ca un lant de hoteluri este tot atât de produciv pentru o societate ca si o otelarie sau o fabrica constructoare de masini.

În ultimele decenii economia mondiala în ansamblu a cunoscut o adevarata explozie în domeniul serviciilor.

Dinamica atât de puternica a sectorului serviciilor a determinat numerosi economisti sa denumeasca secolul XX ca fiind secolul serviciilor si considerat ca o etapa de transformare a societatii noastre într-o societate a serviciilor.

O astfel de evolutie este caracterizata de o crestere si diversificare permanenta a ofertei de servicii, în paralel cu evolutia similara a cererii de servicii.

Caile de satisfacere a nevoilor consumatorilor sunt foarte difeite, iar procurarea de marfri de piata reprezinta doar una din aceste cai, o alta constituind-o prestarile de servicii, ca sfera de activitate economica al carei obiect este tocmai satisfacerea unor trebuinte de ordin material, dar si spiritual ale oamenilor.

Dezvoltarea atât de spectaculoasa a sectorului tetiar a impus chiar reformularea unor puncte de vedere din cadrul teoriei economice, astfel ca economia serviciilor este o problema foarte discutata în literatura de specialitate.

Prestarile de servicii se constituie într-o forma înalta de satisfcere a trebuintelor consumatorilor. În general, cererea de consum a populatiei include atât cererea de marfuri cât si cererea de servicii, între care exista o legatura de interdependenta, asistându-se l o substituire destul de frecventa a celor doua forme ale cererii de consum, în procesul satisfacerii nevoilor. Forma aceasta de cerere complexa este specifica si cererii turistice.

Problematica naturii si caracteristicilor serviciilor este foarte mult discutata de majoritatea specialistilor. Literatura franceza priveste serviciile ca pe un sistem de utilitati, în care beneficiarul cumpara sau foloseste o utilitate care-i ofera avantaje si satisfactii, neconcretizate într-un bun material.

În conceptia Asociatiei Americane de Marketing, serviciile reprezinta activitati, beneficii sau utilitati care sunt oferite pe piata sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material.

În opinia cunoscutului specialist Philip Kotler, un serviciu este orice actiune sau executie pe care un subiect o poate efectua pentru un altul, care este eminamente intangibila si care nu are drept consecinta transferul proprietatii asupra unui lucru.

În tara noastra exista o mare diversitate de opinii cu privire la servicii, remarcabile fiind contributiile lui I. Marculescu si N. Nichita care definesc serviciile ca pe activitati din sfera productiei materiale sau nemateriale, care fie ca preced procesul de creare a produsului finit, contribuind la pregatirea lui fiindca sunt legate de produsele care au iesit deja din sfera productiei sociale, fie ca se concretizeaza în anumite efecte utile, care se rasfrâng direct asupra omului, societatii în ansamblu sau asupra naturii, trasatura generala a majoritatii lor constituind-o faptul ca prestarea lor coincide cu întrebuintarea, consumarea lor în spatiu si timp.