Piața Cărnii în România

Piaţa agrară

Piaţa reprezintă un ansamblu coerent, un sistem sau o reţea de relaţii de vânzare-cumpărare de bunuri şi servicii între părţi contractante care, pe de o parte, sunt unite prin legături de afaceri şi pe de altă parte, se află în raporturi de forţe.

Piaţa agrară se aseamănă cu orice altă piaţă, în care producţia agricolă apare sub formă de ofertă, iar nevoile de consum, sub forma cererii de produse agricole şi agroalimentare.

În ce priveşte funcţiile pieţei agrare, în primul rând aceasta trebuie să asigure produse agricole şi agroalimentare necesare vieţii populaţiei şi materii prime pentru industria prelucrătoare. Pentru a îndeplini aceasta funcţie, piaţa agricolă trebuie să fie un sistem compus din subsistemul intrări (producţia autohtonă, autoconsumul, importurile, rezervele naţionale şi ajutoarele externe), din subsistemul piaţa propriu-zisă (confruntarea cererii cu oferta), şi din subsistemul ieşiri (consumul populaţiei autohtone, materia primă pentru industriile prelucrătoare, disponibilităţile la export, rezervele naţionale şi obligaţiile internaţionale).

România are un potenţial de producţie agricol foarte mare. Producţia autohtonă şi autoconsumul poate asigura produse agricole şi agroalimentare pentru 50 de milioane de consumatori. România asigură în prezent produse agricole pe piaţă pentru 10 milioane de români, iar pentru restul de 10 milioane de români alimentele se importă. Dacă se importă legume, fructe, struguri, cereale, preparate de carne şi alte produse care se pot produce în condiţii foarte bune în România înseamnă că această funcţie a pieţei nu este îndeplinită în totalitate. În mod normal ar trebui să se importe produse agricole şi agroalimentare care nu găsesc condiţii favorabile în ţara noastră.

În al doilea rând piaţa trebuie să ofere produse de calitate şi la preţuri mai scăzute. Pentru aceasta, produsele agricole şi agroalimentare trebuie să îndeplinească cerinţe de calitate economice, comerciale, social umane, juridice la care se adaugă măiestria profesională şi tehnică. Din punct de vedere economic trebuie redus costul de producţie şi astfel se pot oferi produse de aceeaşi calitate dar la un preţ mai scăzut. Măiestria profesională ţine cont de cunoaşterea procesului tehnologic al progresului ştiinţific şi tehnic, de utilităţile de producţie şi de informaţiile în legătură cu acestea. Din punct de vedere comercial calitatea produselor înseamnă produse conform standardelor, grad înalt de satisfacţie al clienţilor şi posibilitatea pătrunderii produselor agricole şi agroalimentare pe noi pieţe. Calitatea produselor depinde din punct de vedere social şi uman de valoarea potenţialului uman al firmei şi de motivarea activităţii personalului. Cerinţele juridice au ca obiect cunoaşterea, informarea şi aplicarea reglementărilor în materie de calitate şi obligativitatea întreprinderilor de a certifica calitatea produselor lor.

Piaţa trebuie să ofere constant, tot timpul anului, produse agricole şi agroalimentare, în cantităţi mari. Această funcţie nu se poate realiza dacă producătorii agricoli nu sunt uniţi în grupuri de producători sau în cooperative de achiziţii şi vânzări. Identificarea pieţei, adaptarea producţiei şi valorificării acesteia în funcţie de necesităţile pieţei, asigurarea calităţii produselor, concentrarea ofertei, aprovizionarea ritmică a pieţei, planificarea producţiei membrilor conform standardelor comerciale, plasarea pe piaţă a produselor obţinute de membrii grupului, aplicarea de reguli unitare de calitate a producţiei pentru toţi membrii, aprovizionarea în comun cu materiale şi servicii pentru membrii grupului, asigurarea tehnicilor de producţie, a modalităţilor de gestiune a deşeurilor, care să nu dăuneze mediul, în special pentru protecţia apei, solului şi peisajului natural se pot realiza doar prin grupurile de producători constituite la nivel de produs sau grupe de produse. Pentru a oferi produse agricole în cantităţi mari se vor constitui centrele de colectare sau punctele de achiziţii care: colectează produsele agricole de la grupurile de producători şi alţi furnizori din zonă; sortează producţia pe clase de calitate; asigură ambalarea produselor conform caietului de sarcini; depozitează temporar produsele agricole; asigură necesarul de mijloace de transport; livrează produsele la piaţa de gros; informează producătorii privind principalele elemente ale pieţei de gros; asigură consultanţa de specialitate pentru producătorii agricoli din zonă.

Piaţa mai are şi alte funcţii dintre care amintim:

- asigurarea unor condiţii speciale de depozitare şi etalare a produselor în sălile de comercializare;

- asigurarea unei rezerve naţionale;

- asigurarea disponibilităţii pentru export.

Piaţa este formată din mai multe segmente în funcţie de obiectul tranzacţiei, ofertanţii şi purtătorii cererii de consum, momentul apariţiei, gradul de întindere geografică etc.; între aceste segmente există relaţii de intercondiţionare, relevând structura complexă a pieţei.

Piaţa de gros

În sistemul pieţelor agricole, piaţa de gros constituie un cadru instituţional strict organizat care asigură întâlnirea şi confruntarea "cererii şi ofertei de produse vegetale şi animale; un spaţiu amenajat pentru desfăşurarea actelor de vânzare şi cumpărare de bunuri agroalimentare, o structură de natură economică menită să faciliteze distribuţia şi comercializarea bunurilor agroalimentare” şi în cadrul căreia se formează preţurile acestor produse, în condiţii de optimizare a intereselor economice, ale tuturor participanţilor la filiera unui anumit produs agroalimentar. Această instituţie economică este o componentă a sferei distribuţiei, prin intermediul căreia se concentreză oferta de produse destinate pieţei şi care se află în concordanţă temporală, sub aspect cantitativ, calitativ şi structural cu cererea.