Aspecte demografice privind vârsta a treia

ARGUMENT

Motto: „Every man desires to live long, but no man would be old.”

Jonathan Swift

A defini bătrâneţea ca o simplă acumulare de ani pe scara vieţii este cu totul insuficient. Bătrâneţea se impune prin a fi un proces mult mai complex, cu implicaţii care evoluează într-un număr impresionant de domenii cum sunt: demografic, fiziologic, psihologic, moral, antropologic,cultural, juridic, social etc., toate acestea aflându-se într-o strânsă interdependenţă.

Înţelegerea vârstelor va fi întotdeauna în legătură cu vârsta celui ce speculează acest lucru: „fiecare vârstă se va înţelege mai mult pe sine.”-spune un vechi proverb norvegian. Chiar dacă oamenii ar fi complet dezinteresaţi, le-ar fi greu să accepte adevărul tuturor vârstelor.

Partea dificilă constă în faptul că nu poţi să cunoşti problemele fiecărei vârste decât dacă ai ajuns să trăieşti mai mult decât media de viaţă.

Problematica vârstei a III-a fiind foarte variată, este tratată cu mare atenţie sub toate aspectele . Bătrâneţea are atât aspecte pozitive cât şi negative, iar neînţelegerea a ceea ce numim vârsta a III-a ar putea duce la conflictul dintre generaţii.

Problema vârstnicului în societatea actuală nu mai apare ca o simplă protecţie a unei minorităţi vulnerabile, ci ca un proces de prevenţie cu caracter general pentru întreaga societate.

Generaţia vârstnică, -în cea mai mare parte a ei,- aflată într-o contemporaneitate dinamică în care au fost brutal încălcate demnităţile de om şi cetăţean, iar structurile

tradiţionale s-au pierdut, este traumatizată şi nepregătită pentru o bună adaptare.

Îmbătrânirea este un atribut universal al materiei în corelaţie cu factorul timp. Toate fiinţele îmbătrânesc, parcurgând în ciclul vieţii lor această etapă înainte de a pierii. Îmbătrânirea fiinţei umane reprezintă astfel o axiomă a biologiei.

În acest sens, Aristotel afirma că bătrâneţea este o boală naturală iar Max Burger susţine că îmbătrânirea începe de la concepţie.

Conform celor de mai sus, C.I Parhon sublinia că bătrâneţea începe încă din copilărie, dacă nu odată cu însăşi conceperea individului, ceea ce ne îndeamnă la reflecţii şi căutări în consens cu ideea lui Moor potrivit căruia mai important este să adăugăm viaţă anilor decât ani vieţii.

De-a lungul secolelor, dar cu deosebire în ultimele decenii, se remarcă o creştere continuă a duratei medii de viaţă a omului, astfel că perioada de bătrâneţe s-a prelungit în mod semnificativ, similar cu creşterea procentuală a numărului de vârstnici în ansamblul societăţii umane. Date statistice atestă faptul că numărul persoanelor de peste 60 de ani în ansamblul populaţiei mondiale a înregistrat o creştere continuă, cu precădere după cel de-al doilea război mondial, ajungând astăzi la peste 500 milioane, comparativ cu 200 milioane în 1950 şi mai puţin de 100 de milioane în perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale (C.Bălăceanu-Stolnici, 1998).

La nivelul anului 2025 se estimează că numărul persoanelor vârstnice, la nivel mondial, va fi de 1 miliard, reprezentând aproximativ 14% din populaţia planetei, iar la nivelul ţărilor dezvoltate economic acest procent va evolua chiar până la 23,6% (Balaci, M., 1998).

Este pe deplin justificată, în acest context, preocuparea intensă din ultimele decenii a majorităţii statelor lumii, pentru soluţionarea aspectelor medico-psihologice şi socio-economice specifice persoanelor vârstnice, extrem de numeroase şi de diverse în acelaşi timp, sub aspectul naturii lor demografice, dar şi economice, sociale, medicale, culturale, politice, etc. Numeroase semnale statistice populaţionale, remarcă creşterea duratei de viaţă şi o îmbătrânire a populaţiei de aproximativ 10-17% in ţările dezvoltate si de 3-5% în ţările mai puţin dezvoltate.

Piramida populaţională în care baza este formată de vârstele tinere, tinde să se transforme, prin scăderea natalităţii şi creşterea numărului populaţiei vârstnice.

Bătrâneţea este vârsta declinului fizico-morfologic, metabolic şi psihologic al organismului, a deteriorării lui structurale si funcţionale, a degradării lui structurale şi funcţionale, a degradării trupeşti şi psihice.