Ambalajul

Impactul calităţii şi fezabilităţii materialelor de ambalare asupra calităţii cuplului produs-ambalaj

În literature economică de specialitate se apreciază că în cadrul analizelor comparative nu este realist să compari, de exemplu – în ceea ce priveşte materialele de ambalare – o tonă de material plastic cu o tonă de alt material de ambalare, deoarece greutatea asociată a unităţii de ambalare, pentru acelaşi conţinut, este diferită. Calculele trebuie să fie raportate la o “unitate funcţională”. Mai mult, se sugerează să nu se compare ambalajele, ci să se ia în considerare cuplul produs-ambalaj.

Funcţiile ambalajului; dezvoltări datorate progreselor înregistrate de materialele de ambalare

Dezvoltarea spectaculoasă a ambalajului, legată de evoluţia modurilor de viaţă şi consum pe tehnologiile de vârf, este însoţită de costuri ridicate associate fazei de după utilizare, de un multiplu impact asupra mediului şi uneori chiar de contestarea lui datorită risipei înregistrate.

În societatea de azi, ambalarea este atotpătrunzătoare şi esenţială. Fără ambalare materialele ar fi în dezordine şi ineficiente. În ciuda importantţei şi rolului cheie pe care ambalajele îl joacă, ele sunt considerate adesea un rău necesar sau un cost nedorit. În plus, ele sunt considerate de unii consumatori drept ceva inutil, o pierdere seriousă de resurse şi o ameninţare pentru mediu. Asemenea puncte de vedere apar deoarece funcţiile pe care ambalajul trebuie să le îndeplinească ori nu sunt cunoscute, ori nu sunt complet considerate.

Definiţia ambalării; niveluri de ambalare

Ambalarea este definită pe numeroase căi. O sursă Americană de referinţă defineşte ambalarea ca o tehinică industrială şi commercială pentru protecţia, identificarea şi facilitatea vânzării şi distribuirii produselor agricole, industriale şi de consum.

Institutul Internaţional de Ambalare (P.I.I.) defineşte ambalarea ca operaţie de închidere a produselor, articolelor sau pachetelor introduse în saci, pungi, borcane, cutii, tăvi, bidoane, tuburi, sticle sau alte forme de conteinere care să îndeplinească funcţii cum ar fi: protecţie şi/sau conservare, funcţie informaţională şi utilitate sau performanţă.

Institutul de Ambalare din Anglia furnizează trei definiţii ale ambalării:

a) sistem coordonat de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuţie, depozitare, vânzare cu amănunutul şi, în final, consum;

b) cale de asigurare a distribuţiei la consumatorul final în condiţii optime şi cu costuri minime;

c) funcţia tehnico-economică care urmăreşte minimizarea costruilor la livrare în timp ce vânzările sunt maxime.

Este important însă să facem o distincţie între ambalarea definită mai sus îi ambalajul care poate fi definit ca element de închidere a unui articol individual (sau a câtorva articole) într-un conteiner, utilizat de obicei pentru vânzare sau distribuţie.

Trebuie, de asemenea, să se facă distincţie între diversele niveluri de ambalare:

Ambalarea elementară este cea care vine în contact cu produsul. Ea furnizează protecţia iniţială a produsului (exemplu de ambalaje elementare: bidoane din metal, sticle şi saci din plastic).

Ambalarea secundară conţine un anumit număr de ambalări elementare. Este o susţinătoare a distibuţiei fizice şi poate fi folosită pe piaţa de desfacere cu amănunutl pentru expunerea ambalajelor elementare.