Istoricul Flautului

) Scurt istoric al flautului

Istoria flautului este amplă, cuprinzând multe capitole datorită diverselor materiale sau modele din care a fost construit flautul.

Se stie deja că primele instrumente au fost confecţionate din diverse materiale de origine organică, dar cel mai vechi instrument este cel găsit în grota Gourdan in Franţa.

Flautul este facut din os, cu câteva orificii şi se pare că datează din epoca neolitică dar descoperirea care este cea mai remarcanta, este cea din 1890, la Londra, R. Wallschek a adus un flaut egiptean acesta făcând parte din epoca bronzului şi poate produce o gamă diatonică.

De remarcat este că Pan a confecţionat primul flaut din trestia care a ascuns-o pentru totdeauna pe Syrinx.

Astăzi observăm o gama larga din care se construiesc flautele: abanos, argint, aur, platină, diverse aliaje, cristal şi mai nou carbon.

Acest moment a însemnat punctul de referinţă în istoria contemporană a flautului, a însemnat maturizarea sonoră şi materializarea ca atare în noile structuri componistice

La începutul anului 1893 (când Paul Taffanel a fost nominalizat ca profesor la Conservatorul Superior de Muzică din Paris) a început o nouă eră a flautului modern.

In perioada 1920 - 1930, Marcel Moyse a publicat lucrări didactice pentru noul tip de flaut care devenise echivalentul flautului modern.

Deasemenea, în această perioadă, se cristalizează şi opţiunea asupra celui mai performant model de instrument – Böhm, care este deja produs în serie de mari corporaţii americane, franceze, engleze şi japoneze.

Repertoriul începutului de secol XX este foarte variat si bogat în posibilităţi expresive, semnificative acestei perioade atât de importantă pentru noua istorie a flautului.

b) Sonata în Do major pentru flaut – J.S Bach

Istoria muzicii nu cunoaşte un compozitor important care să fi dedicat flautului mai multe lucrări decât Bach. Chiar şi numai sub aspect cantitativ, opera sa de flaut a fost depăşită doar de unii compozitori-flautişti care au scris zeci şi chiar sute de piese pentru uz artistic-didactic personal, respectiv pentru necesităţile restrânse ale colegilor de breaslă; ei nu pot fi comparaţi cu Bach, cum nici opera de pian a lui Beethoven nu poate fi examinată în aceeaşi categorie valorică cu sutele de opusuri ale lui Czerny.

La Bach însă, ne copleşeşte nu numai numărul mare de lucrări nemuritoare în care flautul este tratat ca un instrument predilect, ci – poate şi mai mult – gama extraordinar de largă şi diferenţiată a geniilor şi speciilor muzicale în care Bach i-a încredinţat un rol-cheie, de la solo fără bas până la Allegro-ul de concert pentru flaut şi

Prima parte este un Andante de 10 măsuri urmat de un Presto desfăşurat pe o pedală de tonică şi urmat de o formulă cadenţială în tonalitatea dominantei.