Activitățile practice - Mijloc de dezvoltare a personalității copiilor preșcolari

Orice educaţie este incompletă dacă nu se preocupă să folosească şi să educe ochiul şi mâna. Mâna permite copilului să scrie şi să-şi facă cunoscute gândurile, ea este cel mai preţios ajutor al nostru în toate împrejurările vieţii şi în toate preocupările existenţei noastre. Este o datorie a şcolii de a o educa la acelaşi nivel cu creierul, ale cărui concepţii trebuie să le realizeze şi să dea amândurora îndemânare, supleţe, abilitate, adică să dezvolte capacitatea maximă inerentă funcţiei lor.

Activitatea manuală este caracteristică pentru ocupaţia copiilor preşcolari şi aduce un aport important educaţiei intelectuale şi generale.

Dezvoltând din ce în ce mai mult abilitatea manuală a copiilor prin activităţi corespunzătoare, aceştia sunt eliberaţi de piedicile datorate lipsei lor de experienţă, ajung mai independenţi, le creşte încrederea în propriile forţe, toate acestea fiind achiziţii care le îmbunătăţesc atitudinea faţă de învăţătură.

Exersându-şi puterile asupra materialelor de lucru, copilul începe să-şi cunoască direct limitele: vede ce poate şi ce nu poate realiza, ce anume depăşeşte voinţa sa şi care sunt mijloacele de care dispune. Îşi dă seama că libertatea de acţiune care i s-a lăsat este relativă: nu ştie şi nu poate face totul. Aceasta fiind o experienţă de înaltă valoare educativă pentru formarea sa morală. Pe de altă parte, îşi fixează un obiectiv pe care caută să-l atingă şi vede numaidecât dacă ceea ce realizează corespunde intenţiei sale. Activităţile practice implicând autocontrolul, prima condiţie pentru formarea disciplinei personale şi sursa unei experienţe de mare preţ: aprecierea valorii unor obiecte realizate prin contribuţia mâinilor sale, a ochilor săi, a inteligenţei, a sensibilităţii, a imaginaţiei sale.

Prin aceste activităţi copilul pătrunde în lumea muncii şi a transformării materialelor, el învaţă să creeze, să contribuie cu obiecte realizate de el la înfrumuseţarea clasei, să producă obiecte utile în alte activităţi, să-şi confecţioneze singur jucării.

Activităţile practice dezvoltă spiritul de observaţie. Ele obligă şi obişnuiesc copilul să vadă bine, să-şi îndrepte atenţia asupra amănuntelor, să măsoare şi să analizeze modul de lucru.

Ele dezvoltă copiilor facultatea de asociaţie mintală, contribuind la dezvoltarea intelectuală, îmbinând acţiunea muşchiulară cu efortul cerebral. Prin aceste activităţi copiii îşi dezvoltă foarte mult imaginaţia, deoarece trebuie să vadă dinainte cum va fi obiectul pe care se gândesc să-l realizeze; trebuie să realizeze mintal o schiţă a obiectului, apoi să-l confecţioneze, adică trebuie să dea gândirii sale o formă precisă.

Activităţile practice activează toate simţurile, toate organele, toate funcţiile corpului şi ale spiritului inventiv al copilului. Copilul îşi solicită spiritul inventiv atât când creează obiecte din imaginaţia sa sau reproduce un model real, cât şi atunci când inventează mijloace de a ocoli dificultăţile tehnice pe care le întâlneşte în realizarea unui obiect.

Prin activităţile practice se înlesneşte mai mult ca orice altceva colaborarea din care se naşte sentimentul solidarităţii.

În grădiniţă pe lângă activităţile practice obligatorii care sunt conduse de educatoare şi care au obiective şi sarcini precise stabilite, copilul are posibilitatea să-şi manifeste creativitatea practică în activităţile alese, când, la libera lui alegere poate realiza obiecte imaginate de el folosind tehnici de lucru însuşite în activităţile comune şi folosind materialele de care are nevoie. În acest scop în zona de interes „Arta” educatoarea pune la dispoziţia preşcolarilor o gamă largă de materiale din care copiii pot realiza diverse obiecte. Pentru a stârni şi mai mult interesul copiilor se cere sprijinul acestora in procurarea acestora şi anume: materiale din natură - frunze, crenguţe, pietricele, conuri, pene, flori, etc. ; materiale sintetice - capace din plastic, fire de lână, polistiren expandat, hârtie creponată, staniol, globuri sparte, baloane, paste făinoase, mărgele, etc.).

Cel mai eficient mod de a procura materialele din natură este organizarea unei drumeţii cu copiii într-o zonă apropiată grădiniţei de unde se pot aduna acestea. În acest fel copiii iau contact direct cu mediul înconjurător şi au posibilitatea de a observa natura cu toate frumuseţile ei. În timpul drumeţiei se discută despre modul în care pot fi folosite aceste materiale în activităţile practice stârnind interesul copiilor. După efectuarea drumeţiei preşcolarii sunt îndrumaţi asupra modului în care se vor păstra materialele din natură; se pun la uscat şi la presat frunzele şi florile, se depozitează în cutii pietricelele, se întind pentru a se usca pentru ca apoi să se poată depozita muşchiul de pădure, iasca, castanele, crenguţele, etc.

Folosirea tehnicilor de lucru cât mai variate îi ajută pe copiii să-şi formeze deprinderi de lucru pe care le vor folosi în clasele primare. La nivel preşcolar se pun bazele formării deprinderilor de lucru: în hârtie - îndoire, pliere, decupare, lipire, asamblare, împletire şi ţesere; cu fire textile - împletire, înnodare, şnuruire, tăiere şi lipire, rulare; cu materiale textile - decupare, lipire, împletire; înşirare; lucrări cu materiale din natură în care se foloseşte decuparea, lipirea, asamblarea şi decorarea.

Cel mai important rol pe care îl au activităţile practice în dezvoltarea personalităţii copiilor este dezvoltarea imaginaţiei şi implicit al creativităţii.

Tehnicile de lucru şi materialele care se folosesc în activităţile practice sunt acelea care contribuie la dezvoltarea creativităţii copiilor. Cu cât materialele sunt mai variate, copii trebuie să dea frâu liber imaginaţiei pentru crearea de obiecte cu temă dată.

S-ar putea spune că în folosirea tehnicii îndoirii hârtiei copiii nu-şi dezvoltă imaginaţia, dar nu este adevărat. După executarea lucrării fiecare copil decorează sau poate da o utilizare individuală obiectului realizat.

Tehnicile care conduc cel mai mult la dezvoltarea creativităţii prin activităţile practice sunt cele folosite în lucrul cu materiale din natură sau deşeuri. Dacă în tehnicile de lucru în hârtie, fire de lână, materiale textile, copiii parcurg un anumit proces tehnologic demonstrat şi explicat de educatoare, în activităţile cu materiale din natură un rol deosebit îl are imaginaţia fiecăruia deoarece se anunţă copiilor tema lăsând la libera lor alegere modul de execuţie.

În mod deosebit în aceste activităţi se foloseşte metoda brainstorming-ului, metodă de dezvoltare a creativităţii în grup. Această metodă este nelipsită în activităţile practice. După ce se anunţă tema copiii sunt solicitaţi să formuleze idei despre modul în care se poate realiza tema. Educatoarea poate aduce modele de lucrări realizate cu tema respectivă, dar acestea sunt prezentate doar la începutul activităţii ca o sugestie a modului de realizare a temei şi nu este lăsată lucrarea ca model de lucru pentru copii. Ei trebuie să lucreze după propria imaginaţie. În timpul lucrului copiilor le pot fi sugerate unele tehnici de îmbinare a detaliilor şi este mult mai productiv ca preşcolarii să fie lăsaţi să se consulte între ei, în acest fel dezvoltându-se spiritul de cooperare.