Competențe specifice necesare profesiei de cadru didactic

Dragostea pentru copii, capacitatea de empatie, delicatețea sufletască, măiestria și tactul pedagogic, puterea de stăpânire de sine, pasiunea pentru profesiunea aleasă sunt calități pe care tebuie să le aibă învățătorul pentru a-i asigura eficiența muncii cu copiii. Ne punem deseori întrebarea: „Ce așteaptă elevul de la învățătorul său ?”

Așteaptă foarte multe! Așteaptă să fie bun și blând în relațiile cu ei, să fie drept, să-i trateze ca pe niște oameni mari, să-i facă să fie apropiați de el, să le fie cel mai apropiat prieten, căruia să-i poată destăinui toate secretele, bune și rele, fără rețineri.

Se spune că meseria de învățător este dificilă nu din cauza laturii științifice, ci din cauza celei metodice. Nu e greu să știi operațiile matematice, ci să îi faci pe elevii de vârstă școlară mică să opereze cu ele. Se pune foarte serios problema alegerii celor mai eficiente modalități de lucru pentru a obține performanțe, competențe, atât în domeniul cunoașterii, cât și cel rațional-comportamental.

Potrivit orientării tradiționaliste, menirea cadrului didactic este de a păstra și a transmite cunoștințele generațiilor tinere. În această viziune, dascălul apare sortit ca un mijlocitor ce trebuie să strabată spațiul spiritual între generații, pe același drum bătătorit.

În paralel cu această accepțiune se află educatorul ca agent social participant activ și responsabil nu numai la viață școlii, ci și la cea a comunității din care face parte, contribuind prin munca sa la toate prefacerile ce au loc în ea. Rezultă că această orientare se impune astăzi tot mai insistent, pentru orice națiune care esta atentă la viitorul său.

Profesiunea de cadru didactic, exercitarea ei, solicită din partea celor care o practică să răspundă la cerințe de bază, printre care amintim: pregătirea temeinică de specialitate, pregătirea psihopedagogică corespunzătoare, precum și priceperi și deprinderi de muncă pedagogică, tact și măiestrie pedagogică, bogat orizont cultural.

Profesiunea didactică reclamă din partea persoanei implicată în activități de tip instructiv-formativ patru categorii de competențe:

1. Competență științifică

- abilități cognitive necesare pentru procesarea informațiilor

- informații științifice selectate, actualizate, exacte

- capacități de vehiculare a cunoștințelor

- experiență didactică flexibilă

- capacitatea de recurs la strategii rezolutive variate

- aptitudini necesare pentru cercetare și experimentare

- strategii creative

- operații mentale flexibile și dinamice

- capacitate de transfer și aplicare a cunoștințelor

2. Competență psihosocială

- capacitatea de a stabili fără dificultate relații interpersonale adecvate cu elevii

- capacitatea de adaptare la roluri diverse

- capacitatea de comunicare eficientă atât cu grupul cât și cu elevii, separat

- abilități de adecvare a forței/autorității la situațiile educaționale concrete (varierea raportului libertate-autoritate, indulgență-exigență în funcție de specificul situațiilor apărute)

- disponibilități de adaptare la variate stiluri educaționale

- entuziasm, înțelegere, prietenie