Principii Didactice pentru a Deveni un Bun Profesor

1. Principiul automotivării cadrului didactic

Demotivarea cadrului didactic rezulta din:

a) pe de o parte, putem observa destul de clar că o carieră în învăţământ începe să fie din ceîn ce mai puţin atractivă în rândul absolvenţilor din învăţământul superior;

b) cadrele didactice titulare, cele care au ales deja o astfel de carieră încearcă la rândul lor un puternic proces de demotivare, unele renunţând la catedră în favoarea altor profesii.

1. Principiul automotivării cadrului didactic

Cadrul didactic nu trebuie să uite faptul că persoana care îl trimite zilnic la şcoală, care îl ajută să facă performanţă, să fie fericit şi satisfăcut de viaţa pe care o duce este chiar propria persoană.

2. Principiul cunoasterii pedagogice

Incă întâlnim în practică o prejudecată bine înregimentată în mentalul colectiv: dacăeşti bine pregătit profesional în domeniul de specializare şi dacă ai vocaţie este suficient să fii un bun profesor

O asemenea perspectivă minimalizează rolul cunoaşterii pedagogice, punând accent pe „ce predai", şi nu pe „cum predai“

2. Principiul cunoasterii pedagogice

Cadrele didactice nu trebuie să „reinventeze roata", să treacă prin erori pedagogice fundamentale pentru a învăţa ce funcţionează şi ce nu în activitatea cu elevii/studenţii, cu atât mai mult cu cât acţiunea cadrului didactic este la timpul prezent, acesta neavând - de cele mai multe ori - timp pentru reflecţie, ci trebuind să aleagă pe loc soluţia cea mai bună pentru cursanţii săi!

3. Principiul autoritătii didactice

Definiţia din DEX data autorităţii specifică două direcţii de acţiune:

1) pe de o parte vorbim despre „puterea, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare"

pe de altă parte

2) „prestigiul de care se bucură cineva sau ceva"

Cadrul didactic trebuie să creeze la elevii/studenţii săi o imagine care să cuprindă toţi cei trei indicatori: autoritate, putere, legitimitate.

3. Principiul autoritătii didactice

Solutia:

pe lângă apelul la autoritate (care funcţionează în majoritatea cazurilor), cadrul didactic are la dispoziţia sa încă o modalitate de a convinge: este suficient ca profesorul să adopte pentru început aceeaşi atitudine cu a elevilor (atitudine pe care vrea să o schimbe), apoi să introducă în topicul discuţiei părerea opusă;

astfel, cadrul didactic acumulează suficientă popularitate în ochii elevilor, aceştia din urmă îl percep destul de favorabil pentru a accepta să-i asculte atent contraargumentele

4. Principiul construirii independenţei

De multe ori, şcoala tradiţională este constituită pe:

o relaţie de totală dependenţă a cursantului de profesor, pe de o parte

şi a cursantului de materia de învăţământ, pe de altă parte.

Riscul unei asemenea perspective este crearea unui elev pasiv, fără iniţiativă, şi influenţabil.

4. Principiul construirii independentei

Uneori, în mod paradoxal, aceeaşi reacţie poate fi cauzată de situaţia exact opusă:

dacă profesorul doreşte să renunţe la control prea devreme (iar elevul nu este încă pregătit să îşi asume anumite responsabilităţi), cursantul poate dezvolta probleme de indisciplină pentru a „sensibiliza" cadrul didactic în direcţia reinstaurării controlului.

un astfel de caz se regăseşte în momentul în care elevul a experimentat dependenţa de profesor ori manual pentru mult timp şi brusc întâlneşte un cadru didactic care îi cere să acţioneze independent, să gândească liber, să aibă opinii

deşi la o primă vedere elevul ar trebui să fie bucuros de schimbarea de atitudine din comportamentul cadrului didactic, reacţia este exact contrară: nesiguranţă, stres, anxietate;