Artterapia

Artterapia

Artterapia se defineste ca fiind un grup de metode psihoterapeutice în care rolul central în recuperarea bolnavului îl joaca creativitatea artisticã.

Tardieu face unele consideratii diagnostice în 1872 pe marginea productiilor artistice ale bolnavilor. Hayer si Paneth utilizeazã în 1929 desenul în cursul psihoterapiei.

Se sprijinea pe tendinta spontanã a omului de a se exprima prin creatie. Dinamica grupului se adaugã efectului revalorizant al reusitei în actiune.

Orice mijloc de creatie, în special artistic oferã câmp de actiune psihoterapeuticã. Se folosesc: cãile de expresie plasticã, pictura, modelaj si sculptura; expresivitatea mimicogestualã, creativitatea poeticã, expresivitatea scenicã si dansul.

În timpul sedintelor de psihoterapie, subiectul are ocazia de a se exprima (scãzându-si nivelul tensional), stabileste relatii cu grupul de pacienti (intrã în dinamica grupului), cu psihoterapeutul si cu instructorul artistic, isi remodeleazã atitudinea. Tedintele de creatie pot fi alternate cu unele în care sã se facã interpretarea creatiei. O sedintã dureazã între 1-2 ore, cu o frecventa sãptãmânalã sau bisãptãmânalã într-un numãr de 15 - 20 de sedinte.

Diverse psihoze, în special cele schizofrenice, parafrenii, nevroze isterice, nevroze obsesivo-fobice sunt indicate pentru artterapie. Metodele sunt larg folosite actualmente, deseori în completarea altor procedee psihoterapeutice si a ergoterapiei.

În S.U.A se foloseste cu rezultate apreciate “finger painting” (pictura cu degetele) în tratamentul psihoticilor.

Dansul si expresia mimicogestualã îsi gãsesc aplicabilitatea în mod special în tulburãrile psihosomatice, dismorfofobii si tulburãri isterice.

Artterapia foloseste arta ca mijloc de expresie pentru comunicarea gandurilor, atitudinilor, conflictelor, sentimentelor mai degraba decat tintirea spre judecarea produselor finale estetice dupa standardele externe.

Aceste mijloace de expresie sunt la indemana oricui, nu sunt doar daruri artistice. In zilele noastre artterapia este utilizata cu succes atat in diagnosticarea si tratarea tulburarilor psihice cat si pentru optimizare si dezvoltare personala.

Una dintre functiile majore ale artterapiilor expresive este incurajarea si dezvoltarea unor relatii interpersonale mai bune si intensificarea comunicarii interpersonale. Artele vizuale ajuta persoana sa se integreze intr-o situatie sociala, sa coopereze in grup.

Participantii au posibilitatea de a-si elibera tensiunile , de a-si exprima emotiile si de a comunica cu ceilalti prin modalitati foarte diferite de cele cunoscute pana in acel moment. Pentru a ne putea exprima avem nevoie de multe ori de un mediu sau de un grup care sa ne ajute, sa ne dea incredere, sa ne valorizeze si sa corespunda nevoii de siguranta

Tehnicile utilizate in artterapie sunt desenul, pictura, modelajul de plastilina sau lut, colajul din elemente independente (plante sau elemente textile), miscarea, metafora, teatrul. Ganduri, atitudini, modalitati de actiune, de decizie, tipuri de comunicare si de realtionare in grup sunt devoalate, aduse la suprafate prin intermediul tehnicilor artistice enumerate mai sus. Participantii au astfel posibilitatea de a se cunoaste prin intermediul produsului finit realizat. Ei pot observa ceea ce le place sau ce nu le place la propria persoana. Vad cum pot sa imbunatateasca propriul comportament si chiar isi propun pasi de actiune pentru o mai buna performanta in situatia data.

Mecanismul psihologic pe care se bazeaza utilizarea acestor tehnici este proiectia. Artele vizuale constituie o cale de evaluare a personalitatii, a capacitatilor si dificultatilor de a se adapta la mediul social. Problemele neconstientizate sunt exprimate simbolic in produsele creatiei artistice ale persoanei. Valoarea artterapiei este si educationala.

Participantii invata astfel sa comunice mai adecvat, spontan, sa-si constientizeze mai clar pozitiile, atitudinile si sa-i inteleaga mai bine pe cei cu care intra in contact. Efectul consta intr-o mai buna socializare, performanta mai buna, relationare si comunicare adecvata cu colegii si sefii.