Creșterea și dezvoltarea copilului din punct de vedere psiho-social

I. Dezvoltarea umana

Studiul dezvoltării umane încearcă să răspundă la întrebarea de ce oamenii se schimbă în timp şi de ce ei rămân aceiaşi. Studiul dezvoltării umane, în general şi al dezvoltării copilului, în particular surprinde particularităţile de vârstă şi individuale, felul cum apar şi se manifestă diversele procese şi însuşiri psihice. Dezvoltarea proceselor cognitive, afective, voliţionale, a însuşirilor personalităţii se realizează în cadrul unei relaţionări specifice în care putem surprinde, pe de o parte, particularităţile de vârstă, iar pe de altă parte, particularităţile individuale.

Mult timp s-a crezut că dezvoltarea copilului este un proces continuu, liniar, iar adolescenţa, de exemplu, nu este un stadiu de dezvoltare, copilul fiind considerat un adult mai mic. Noţiunea de "stadiu de dezvoltare" apare mai târziu şi defineşte totalitatea trăsăturilor specifice unei anumite etape de viaţă comune pentru copiii de aceiaşi vârstă.

II. FACTORI CARE DETERMINĂ DEZVOLTAREA PSIHO-AFECTIVA A COPILULUI

Dezvoltarea psihică a copilului este un proces extrem de complex. La sfârşitul acestui proces trebuie să găsim omul matur,adaptabil la societatea din care face parte. . Acest proces este unul activ, dinamic ce se realizeaza prin interactiunea factorilor externi cu particularitatile individuale ale copilului.

Ereditatea, mediul social şi educaţia sunt consideraţi factori importanţi în devenirea umană.

Ereditatea

Reprezintă zestrea nativă, un specific biologic ce garantează o anumită formă diferenţiată de adaptare şi de reacţie. Avem în vedere trăsăturile cunoscute sub numele de "predispoziţii native", rezultat al dezvoltării biologice complexe de-a lungul generaţiilor. Privite în acest fel aceste trăsături reprezintă punctul de plecare al dezvoltării, condiţie fără de care acest proces n-ar putea fi parcurs. La nastere copilul nu dispune decat de reflexe neconditionate(alimentar, de aparare de orientare) care constituie „echipamentul nativ ” de adaptare la mediu.Pe aceasta baza, intrand sub influenta mediului social-uman, particularitatile morfologice si functionale ale creierului ii ofera copilului posibilitati largi de derzvoltare psihica.

Mediul social

Termenul de ”mediu” exprimă totalitatea cerinţelor sociale şi a relaţiilor în care trăieşte şi acţionează copilul. Factorii care ţin de mediul social se grupează în două categorii:

"mediul imediat" - familie, rude, şcoală, educatori - micro-sistem

"mediul social" în general - societatea cu particularităţile social-istorice - macro-sistem

Micro-sistemul şi macro-sistemul nu sunt identice, deşi ele se interacţionează în multe puncte, în mod diferit, de la o etapă de vârstă la alta. Aşa se explică de ce la copiii care trăiesc în aceiaşi societate există atâtea diferenţe de dezvoltare.

Educaţia

Educaţia este factorul decisiv care acţionează asupra copilului. Acest proces permanent şi continuu nu se referă doar la educaţia intelectuală (informativă şi formativă) care se realizează în instituţii de învăţământ, ci la toate influenţele care modelează copilul în vederea creării unei personalităţi cât mai armonios structurate. Educaţia trebuie să asigure adaptarea optimă a copilului la cerinţele societăţii, bazându-se pe potenţialul individual

III. DEZVOLTAREA STADIALA

În dezvoltarea copilului, de la 0-11 ani, s-au stabilit mai multe etape/stadii. Chiar dacă aceste etape nu sunt identice ca limită de vârstă în toate abordările, diferenţele sunt nesemnificative.

Şcoala românească de psihologie consideră că dezvoltarea psihică a copilului cuprinde următoarele perioade:

o perioada prenatala

o 0 –1 an - sugarul

o 1 – 3 ani - copilul mic (prima copilărie)

o 3 – 6 ani - preşcolaritatea

o 6 – 11 ani - şcolarul mic

Studiul dezvoltarii copilului se realizeaza pe 3 domenii principale, dar factorii nu apartin numai unuia, în general ei interacţionându-se.

PERIOADA PRENATALA

Viaţa intrauterină, de la concepţie până la naştere, este importantă pentru întreaga dezvoltare a omului. Când afirmăm acest lucru ne gândim nu numai la creşterea rapidă, la vulnerabilitatea viitorului copil dar şi la dependenţa lui directă de mamă a cărei stare de bine, de sănătate este condiţionată de foarte mulţi factori. Cei mai mulţi dintre aceştia se referă la mediul în care munceşte viitoarea mamă, alimentaţia, stresul cotidian, traumele emoţionale.