Demnitatea

Demnitatea – calitate de a fi demn, destoinicie, vrednicie, autoritate morala prestigiu.

Demnitatea este valoarea suprema a omului si a natiunii cu atitudine demna, autoritate morala si prestigiu. Ea a fost promovata de toate societatile, de la cele antice pana la cele contemporane. In vorbirea curenta, a fi demn inseamna a avea autoritate morala, adica a fi corect, onest, a-i respecta pe ceilalti si a te bucura in acelasi timp de respectul lor.

Multi autori de vaza si-au expus parerile privind demnitatea si in ce prezinta demnitatea in viziunea lor:

-Demnitatea constă nu din a poseda onoruri, ci din conştiinţa că le merităm.

Aristotel

-Omul ideal suportă accidentele vieţii cu demnitate şi eleganţă, făcând tot ce este mai bun în împrejurările date.

Aristotel

-Graniţa între demnitate şi orgoliu o asigură modestia.

Aurel Baranga

-Paradoxul democraţiei: prin alegeri libere, oameni fără demnitate devin demnitari.

Valeriu Butulescu

-Nu există demnitate care să nu se întemeieze pe durere.

Andre Malraux

-Cea mai încântătoare surpriză care poate fi este atunci când ne conştientizăm propria valoare, propria demnitate.

Maxwell Maltz

Demnitate

La poartă vine-un bătrânel,

Gârbov de ani, ca… Vai de el.

Pare sleit, un cerşetor,

De drumul lung, obositor,

Mai mult desculţ, cu capul gol,

La vorbă-i? Ca un mieluşel.

Pe o bordură din granit

Se aşează jos, mai liniştit.

Şi, întrebând un trecător, mai rar:

Nu-l ştiţi pe Gheorghe din Ghelar?

El este fiul meu! Hoinar.

Demult... Demult m-a părăsit!

- Ridică-te de-aici bătrâne!

De nu pleci iute! Chem un câine,

Să te jupoaie chiar de viu,

Nu vezi că s-a făcut târziu?

Nu te cunosc şi nu te ştiu

Dar … Hai să-ţi dau o pâine.

- Nu vreau, nu sunt un cerşetor,

Nici boschetar, nici impostor,

Dar... Plec. De tu o zici că-i bai

Şi pe-o bordură dacă stai,

Probabil strada voastră-i rai,

Iar eu… Un simplu muritor.

Spune-i lui Gheorghe! Dar să-i spui!

Că ştiu că asta-i „vila” lui.

Eu… Om sărac… Precum mă vezi,

N-o să-i cerşesc bancnote verzi.

Iar ţie? Sincer, să m-ă crezi,

Că... Nu cer mila nimănui!

Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)

Atunci cind vine momentul de a defini demnitatea , oamenii se simt umili..

Cine este apt să efectueze o astfel de sarcină? Demnitate este cuvântul-pilot în acest moment, mai fundamental decit cuvântul drept - pentru că drepturilor omului se bazeaza pe demnitatea acestuia. Demnitate -cuvint mai valoros intr-un fel decât cuvintul libertate, aşa cum un om isi pastreaza inca demnitatea sa atunci cind si-a pierdut libertatea, din cauza unui handicap, de exemplu.

La Rochefoucauld spunea, ca „ Exista o demnitatea care nu atarna de noroc; este o anumita atitudine care ne distinge si care pare a ne destina pentru lucruri mari; este pretuirea pe care ne-o dam singuri, fara a ne da seama; prin aceasta calitate castigam respectul celorlalti oameni si de obicei ea este aceea care ne pune deasupra lor mai mult decat nasterea, functiile si decat insusi meritul”.

Demnitatea este cuvântul care reprezintă realitatea pura in fiecare fiinta umana care încă e in stare sa deţine agresorul la pragul de extremă violenţă.

Istoria cuvântului demnitate se aseamănă cu cel al cuvântului onoare. El a fost initial folosit la numirea distincţiilor acordate titularilor de importate funcţii.

"În Roma, a declarat Jean-Francois Mattei, cuvântul demnitate desemneaza meritul atasat la o funcţie sau un birou. Si, prin urmare, respectul şi stima ce ii revine persoanei care este demna. Nu exista nici o definitie, continua Mattéi, nici in dreptul roman, nici în experientele Greciei antice, care sa evoce in mod universal demnitatea drepturilor omului. Însăşi ideea de umanitate, care este asociat cu demnitate, a fost străina la greci. Când ei foloseau cuvântul “Hoi anthropoid”- oamenii, se refereauă la toţi oamenii in general, fara a atinge insa esenţa umanităţii, separat de radacinile sale lingvistice, politice şi geografice .

În Declaraţia Drepturilor Omului şi a cetăţeanului din 1791, primul articol citeşte: "Oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi. Social distincţii se pot baza doar pe binele comun".Cuvântul demnitate nu apare decit in articolul 6, în vechiul sens al sau:" Toţi cetăţenii sunt egali , eligibili pentru toate demnităţile, locurilor si posturilor de lucru în sectorul public, în funcţie de capacitatea acestora, şi fără o altă distincţie decât cea a virtuţilor şi talentele lor. "

Ideea de demnitate nu a fost atinsa insa nici în Declaraţia Americana din 1776: "Toti oamenii se nasc liberi si independenti si poseda anumite drepturi si valori de care acestia intrind in societate nu pot fi instrainati sau privati. Acestea sunt: se bucura de viaţă şi de libertate, de dreptul la proprietate, la fericire şi securitate”.

A fost necesar sa treaca ceva timp pina in 1948 pentru vedea cuvântul demnitate într-o formă de text:" Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi ", a spus primul articol.

Uluitoare metamorfoză a cuvântului care poartă toate sperantele de fiinţe umane!

O distincţie socială, unui brand, o decorare ce s-a infiripat in nu stiu ce forma, în fiecare fiinţă umană , care merită acest respect necondiţionat al altora.

"Există, spune Simone Weil, din tinara copilarie până la moarte, în fiecare inimă de om, ceva care, în ciuda experientei tuturor crimelor comise, suferite sau observate, se aşteapta convins ca aceasta ii va aduce doar bine nu si rau.

"Simone Weil a spus:" Asta este, înainte de orice altceva, ceea ce este sacru în fiecare fiinţă umană ".

Filozoful Paul Ricoeur, spunea despre demnitate că "este ceva ca urmare a fiinţei umane, din simplul lucru că el este om