Imaginația - mecanism de prelucrare secundară a informației

Psihicul reprezinta o organizare sistemica, structural eterogena si complexa.

Procesele psihice particulare nu sunt entitati izolate, cu existenta independenta, ci componente relationate si integrate intr-o organizare supraordonata.

Analiza oricarui proces psihic particular trebuie sa-i determine locul in cadrul organizarii sistemice de ansamblu si interactiunile sale cu celelalte procese.

Psihicul cuprinde urmatoarele categorii de mecanisme psihice:

- Mecanisme psihice informational-operationale

-mecanisme de prelucrare primara a informatiei: senzatie, perceptie, reprezentare

- mecanisme de procesare secundara a informatiei: gandire, memorie, imaginatie

- Mecanisme psihice de stimulare si reglare a comportamentului:

- motivatia

- afectivitatea

- limbaj

- atentie

- vointa

Traind intr-un mediu informational, omul are nevoie de o serie de instrumente care sa-i permita operarea adecvata a informatiei, iar psihicul este cel care ii le ofera.

Cei mai multi dintre autori considera ca imaginatia este capacitatea omului de a ,,produce imagini”. Asa dar, multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a imaginilor, ceea ce se potriveste numai imaginatiei artistice.

Desi nu intotdeauna i s-a recunoscut identitatea de sine, imaginatia este un proces distinct de prelucrare si utilizare a informatiei. Uneori ea este vazuta ca o copie a senzatiei, alteori ca o transpozitie a ei intr-o realitate care nu provine din simturi.

M. Golu considera ca pe de o parte imaginatia vine in continuarea reprezentarii, bazandu-se pe memorie, pe de alta parte ea deviaza printr-o bucla traiectoriala care incepe spre gandire, ocupand astfel o pozitie aparte pe continuumul activitatii cognitive a omului.

Specificul imaginaţiei ni se dezvăluie în următoarele elemente:

1) generarea de imagini noi, pornind fie de la fapte reale date în experienţa anterioară,

fie crearea prin mecanisme proprii de imagini „pure”, fără legătură aparentă cu realul;

2) operarea cu imagini exclusiv în limitele imageriei secundare şi ale fanteziei,

realizându-se combinări, amplificări, reordonări, etc.;

3) o minimă originalitate a modului de operare cu datele iniţiale şi a produsului final;

4) caracterul convenţional, figurativ şi simbolistic al funcţiei designative a imaginilor

elaborate. Imaginaţia este elementul central în structura creativităţii, ca dimensiune globală a personalitatii.

Imaginatia este un proces cognitiv de elaborare a unor imagini si idei pe baza combinarii si transformarii datelor experientei anterioare.

Ea are un rol deosebit in adaptarea creatoare a individului. Prin imaginatie campul cunoasterii umane se largeste foarte mult detasandu-se de prezent, imediat de aici si acum, omul isi organizeaza si proiecteaza actiunile anticipand atat drumul ce va fi parcurs cat si rezultatele ce vor fi obtinute.

Imaginatia apare ca o zona a libertatii uname, e proprie numai omului si apare doar pe o anumita treapta a dezvoltarii (atunci cand s-au dezvoltat reprezentarile, gandirea, memoria si cand a fost achizitionata o anumita experienta).

Sursa imaginatiei o constituie: -experienta anterioara

-realitatea obiectiva

Imaginatia trebuie deosebita de imaginar, termen acreditat de J.P.Sartre care se refera la produsul creat de imaginatie. Acest produs nu este un echivalent al realitatii obiective ci, o iluzie, o lume aparte, o fictiune. Imaginarul permite omului sa se inchida in sine, sa traiasca in vis si reverie.

Imaginatia interactioneaza cu toate celelalte procese psihice si acest aspect a fost constientizat inca de timpuriu.

Bernis afirma faptul ca nu este nicio indoiala in faptul ca imaginatia reprezinta ,,psihismul in ansamblul sau cu tot dinamismul sau orientat spre posibil si cateodata spre real”.

- Imaginatie – memorie

Memoria reprezinta ,,rezervorul imaginatiei” deoarece, imaginatia isi extrage continuturile in cea mai mare parte din experienta anterioara furnizata de perceptie si stocata in memorie.

- Imaginatie – gandire

Gandirea este cea care ghideaza si dirijeaza imaginatia. Alain declara ca ,, a imagina inseamna a gandi un obiect si a reprezenta actiunea sa posibila asupra organelor noastre de simt”.

Bernis afirma ca sursa imaginatiei se afla in gandire deoarece, imaginatia nu se manifesta doar in inventie si si in formarea ideilor si judecatilor. Prin dinamismul sau, imaginatia este sursa de imbogatire a gandirii.

- Imaginatie – limbaj

Limbajul este implicat in toate formele imaginatiei el fiind cel care vehiculeaza imaginea. Wallon nu putea concepe imaginatia in afara unor operatori verbali.

- Imaginatie - afectivitate

Afectivitatea este cea care starneste, sustine, coloreaza imaginatia. Se considera ca emotia are un rol foarte important in formarea imaginatiei.