Invidia

Desi multi oameni de stiinta au sustinut ca diferentele individuale de predispozitie la invidie pot avea o gama larga de sentimente implicate in interactiunile sociale, testarea empirica a acestor supozitii/ipoteze e larg dezvoltata. Noi am creat o singura analiza factoriala, DES ( Scala de masurare a predispozitiilor la/ spre invidie) pt. a masura diferentele individuale care duc la invidie si am examinat unele implicatii a catorva dintre acestea.

Studiul 1 indica faptul ca DES este sigur, cu masuri stabile, cuprinzand procesul teoretic al itemilor pt. continutul predispozitiilor la invidie.

Studiul 2 sprijina validitatea DES, aratand ca acesta este corelat cu alte diferente

individuale si masoara modalitati compatibile din punct de vedere teoretic.

Studiul 3 si 4 completeaza modalitati diverse/diferite, stabilind criteriul legat de validitatea DES, aratand reactiile de invidie indreptate spre superioritatea altei personae si acesta a anticipat invidia mai prejos de alte masuri individuale correlate cu nevroza, stima de sine, ostilitatea cinica.

Berand Russell este de parere ca invidia este una din cele mai universale si profunde patimi/pasiuni umane, care starneste atat nemultumire, cat si dusmanie, ostilitate. In opinia lui R. invizii predispusi la invidie au tot timpul tendinta sa se compare cu ceilalti. Deoarece ei isi imagineaza ca exista indivizi mai buni, astfel persoana invidioasa gaseste motive in viata de zi cu zi care sa-i provoace mai degraba disperare si dusmanie decat liniste si bunavointa.

Opinia lui R. in ceea ce priveste individul predispus la invidie este ca invidia e specifica indivizilor eruditi/ invatati din diferite domenii inca din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre, astfel R. concluzioneaza ca invidia este o emotie neplacuta esentiala in intelegerea fiinteti umane, care are consecinte majore in viata de zi cu zi.

Tendinta de a invidia pe celalat se raspandeste pretutindeni. Aproape toate culturile au un termen care denumeste cuvantul invidie, chiar daca pt alte fenomene sociale nu exista termini care sa le denumeasca.

Ultimul experiment empiric demonstreaza nu numai faptul ca majoritatea culturilor au un termen ce denumeste cuv. invidie, dar si faptul ca majoritatea indivizilor par a fi capabili sa o simta.

Invidia poate sa apara in momentul in care persoana inferioara se simte complexata de persoana superioara.

Invidia si diferentele dintre indivizi

Chiar daca invidia este o emotie ce sa regaseste in majoritatea culturilor si este simtita de aproape toti oamenii, probabil ca sunt importante diferente individuale in modul in care o simtim. Putem gasi cu usurinta cateva exemple de personaje literare invidioase ( de ex. Cassius,Edmond, Richard III)

Dovezile biografice arata multe exemple din viata reala de personaje aparent predispuse la invidie.

Dar studiul empiric al diferentelor individuale in ceea ce priveste tendintele de a invidia a aparut de curand in literatura psihologica.

Primul scop al cercetarilor actuale este acela de a dezvolta o metoda sigura, valida, de a masura tendinta oamenilor de a invidia, o scala a predipozitiei la invidie. Acest model de abordare a implicat alcatuirea unor posibili itemi pe baza unui studiu teoretic asupra motivelor invidiei si apoi s-au selectat cei mai buni itemi care sa fie inclusi in masuratoarea finala, utilizand tehnici de analiza factoriala . Al doilea scop al acestui studiu este acela de a demonstra cu ajutorul cunostintele nonempirice, faptul ca predipozitia la invidie este in stransa legatura cu procesele sociale importante.

Prima noastra preocupare in dezvoltarea acestui DES a fost aceea de a evita confuzia dintre invidie si gelozie. Invidia necesita implicarea a 2 persoane si corespunde sentimentelor rezultate in momentul cand o persoana doreste ceva ce alta persoana are. Gelozia necesita implicarea a 3 persoane si corespunde sentimetelor rezultate in momentul in care unei personae ii este teama sa nu piarda o relatie speciala in fata unui rival. Dar, de multe ori invidia si gelozia sunt adesea confundate, din cauza ambiguitatii semantice, modului in care cuvantul gelozie, nu invidie, este utilizat in lb. engleza, dar si datorita imprejurarilor asemanatoare in care aceste 2 emotii apar.

Continuam sa ne concentram atentia asupra studiului metologiei invidiei. In alcatuirea scalei itemilor, putem folosi probele empirice sa aratam ca oamenii utilizeaza cuvantul invidie in conformitate cu definitiile ei.

Astfel, folosim doar cuvantul invidie cand ne referim doar strict la tendintele de a simti emotia, evitand cuvantul gelozie. Mai mult itemii nu contin situatii asociate in mod frecvent cu gelozia, de cele mai multe ori situatii romantice. Aceste 2 strategii au redus posibilitatea ca participantii sa-si aminteasca sau sa-si imagineze situatii in care erau mai degraba gelosi decat invidiosi raspunzand la o scara de itemi.

Caracteristicile esentiale ale invidiei si implicatiile ei in masurarea predispozitiei la invidie

Analizele/ studiile despre invidie arata ca aceasta nu este doar o simpla emotie, dar mai degraba o combinatie, un amestec de reactii afective aparuta in umra unor aspecte diferite/ multiple de aprecieri/ preuire. Oricum, teoreticienii sunt de acord ca invidia ia nastere datorita a 2 componente afective principale: una are legatura cu sentimentele de inferioritate iar cea de-a doua are legatura cu sentimentele de rea vointa, dusmanie. Studiul empiric a demonstrate faptul ca atat sentimentele de inferioritate cat sic el de dusmanie se regasesc in relatarile autobiografice despre invidie din viata de zi cu zi.