Metodele Activ-Participative

Învăţământul actual cunoaşte o perioadă de tranziţie, spre un nivel european ce are ca nucleu „elevul” şi dezvoltarea competenţelor acestuia. Pentru ca elevii noştri să se integreze cu succes în societate trebuie orientaţi spre activităţi de învăţare care să presupună colaborare, informare, cooperare, acţiune, investigare. Toate acestea se pot realiza cu ajutorul unei serii de factori implicaţi în procesul instructiv-educativ, printre care se numără şi metodele şi procedeele didactice.

Pornind de la cele menţionate mai sus, putem afirma faptul că rolul educatorului este de a găsi cele mai potrivite căi de acces spre un învăţământ de calitate, care are în vedere dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, a celor de creaţie şi de integrare într-o societate ce tinde din ce în ce mai mult spre standarde performante.

Orice colectiv este alcătuit din elevi cu diferite potenţiale în ceea ce priveşte ritmul de învăţare sau capacităţile de înţelegere a anumitor noţiuni. În aceste condiţii se impune alegerea unor strategii didactice care să permită reglarea procesului instructiv-educativ, ţinând cont de ritmul şi de particularităţile fiecărui copil. Astfel am pornit de la cercetarea căilor şi modalităţilor de eficientizare a demersului didactic, respectiv la disciplinele-„Cunoaşterea mediului”-„Ştiinţe”, cu scopul de a creşte randamentul şcolar al elevilor.

Folosind o gamă variată de metode şi procedee, îmbinate într-un demers instructiv-educativ organizat într-o manieră modernă şi alese în funcţie de stilul de predare, de tipul lecţie, de specificul conţinuturilor care trebuie însuşite şi de particularităţile de vârstă, se asigură o mai bună însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. Aceasta reprezintă în acelaşi timp şi un mod de perfecţionare a activităţii de instruire şi educare a elevilor, având în vedere şi procesul de evaluare, ca o condiţie de ameliorare continuă a procesului instructiv-educativ. În acest mod, prin activitatea desfăşurată cu elevii, am urmărit să formăm şi să dezvoltăm abilităţi, capacităţi care vizează gândirea, învăţarea prin descoperire, cooperarea sau munca în echipă şi nu numai… Elevul trebuie îndrumat spre căile care îl vor ajuta să rezolve orice situaţie-problemă, spre analiză, sinteză, spre selecţie şi combinare, în scopul formării şi dezvoltării unei personalităţi complexe şi creatoare. Această disciplină poate şi este o oportunitate de a implica elevul şi de a-l pregăti pentru îndelungul drum al cunoaşterii şi culturii, prin experimentare, problematizare, investigare, modalităţi care îl ajută să se integreze şi să se adapteze continuu în societate.

Activitatea centrată pe copil, presupune şi mizează pe implicarea sa activă în activitatea de învăţare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativităţii, dezvoltarea interesului pentru studiu, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare. Acest deziderat se poate realiza prin îmbinarea metodelor tradiţionale cu cele participativ-active, cu aplicarea preponderentă a metodelor creative, interactive de grup.

Voi prezenta câteva exemple practice de activităţi realizate cu elevii , folosind metode , procedee şi mijloace variate precum experimentul, activitatea practică, ciorchinele, proiectul de grup, cooperarea, activitatea pe grupe, exerciţii – joc, observarea, portofoliul, bulgărele de zăpadă etc. Trebuie să menţionez că preponderenţa tradiţionalului sau a modernului a variat în funcţie de locul desfăşurării, de tipul de lecţie sau de conţinutul activităţii , precum şi de tipul ei: însuşirea, consolidarea, recapitularea ori evaluarea cunoştinţelor. De altfel noţiunile ştiinţifice au fost dobândite prin diferite tipuri de activităţi şcolare şi extraşcolare. Elevii au fost implicaţi în parteneriate, proiecte de grup, excursii tematice, activităţi de îngrijire a mediului etc.

CUBUL:

Metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.

• Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

• Compară: Ce este asemănător? Ce este diferit?

• Analizează: Spune din ce este făcut, din ce se compune….. ?

• Asociază: La ce te îndeamnă să te gândeşti?

• Aplică: Ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?

• Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale

Exemplu: Am aplicat această metodă la lecţia „În livadă”, aferentă unităţii de învăţare „Plantele”, când elevii, împărţiţi în 6 grupe, şi-au ales câte un simbol dintre jetoanele prezentate: mărul, para, caisa, piersica, pruna, gutuia. Aceste simboluri se regăseau şi pe cub.

1.MĂRUL DESCRIE

2.PARA COMPARĂ

3.CAISA ANALIZEAZĂ

4.PIERSICA ASOCIAZĂ

5.PRUNA APLICĂ

6.GUTUIA ARGUMENTEAZĂ

Sarcini:

La sfârşit au fost expuse toate soluţiile tuturor grupelor şi s-a adoptat forma finală care s-a trecut pe tablă.

COOPERAREA:

Este o modalitate de a studia cu eficienţă sporită o temă complexă şi de natură teoretică sau practică, în echipă sau în colectiv, îmbinând inteligenţa şi efortul individual cu eforturile şi inteligenţa celorlalţi.

Cooperarea se poate proiecta pentru diferite momente în cadrul procesului de predare-învăţare a cunoaşterii mediului: experimente în echipă, derularea unor jocuri, realizarea unui proiect, a unui portofoliu etc.

Învăţătorul va stabili din timp situaţia de învăţare în care elevii pot coopera în mod constructiv, mijloacele de învăţământ şi metodele cu care va realiza activitatea respectivă. Echipele pot fi omogene sau neomogene.

Prin cooperare elevul învaţă să se consulte cu semenii săi, să fie leader să convingă sau să se lase convins, să facă anumite concesii, să negocieze.