Motivații în identificarea cu grupurile sociale - consecințe pozitive și negative

Catherine E. Amiot si Sophie Sansfacon

Identitatea sociala este considerata o variabila cheie psiho-sociala in intelegerea comportamentelor intergrup. Dat fiind faptul ca identitatea sociala a fost asociata atat cu consecinte pozitive ( ex. bunastarea, comportamente de ajutorare) cat si cu consecinte negative ( ex. preferinta pentru propriul grup, nationalismul), ramane de explicat care dintre dimensiunile identificarii sociale produc aceste consecinte divergente. In acest scop, aceste studii se bazeaza pe teoria auto-determinarii pentru a intelege de ce membrii unui grup se identifica cu in-grup-ul. Ipoteza noastra a fost ca atunci cand membrii unui grup se identifica cu in-grup-ul din motive auto-determinate, intrinseci, acestea ar duce la mai multe consecinte pozitive. In schimb, identificandu-se cu ingrup-ul din motive non-auto-determinate, extrinseci, ar duce la mai multe consecinte negative. Trei studii au testat aceste ipoteze printre membri diferitelor grupuri sociale, printre care, studenti ai Universitatii din Queensland (n=272), rezidenti ai orasului Quebec (n=196) si membrii unei comunitati online (n=278). Controland gradul de indentificare, aceste ipoteze au fost confirmate in prezicerea consecintelor pozitive, si partial confirmate in cazul consecintelor negative. Rezultatele sunt interpretate din perspectiva teoriei identitatii sociale si a teoriei auto-determinarii.

Conceptul de identitate sociala este acum recunoscut ca un construct cheie in literatura referitoare la relatiile intergrup, facand o legatura intre reprezentarile cognitive individuale ale membrilor unui grup si comportamente intergrupuri.Identitatea sociala a fost conceptualizata ca fiind “lipiciul social” prin care indivizii se raporteaza la ingrup si manifesta eforturi continue in numele colectivului (Van Vugt & Hart, 2004). Identificarea cu un anumit grup social prezice o varietate de consecinte, pornind de la preferinta pentru propriul grup si competitia sociala pana la coeziune de grup si motivatie, bunastare si comportamente imbunatatite ale cetatenilor. Ramane inca neclar care dintre aceste dimensiuni ale identitatii sociale prezic aceste consecinte divergente. Deocamdata, identitatea sociala apare ca un concept cu doua taisuri, prezicand cateodata consecinte pozitive si cateodata consecinte negative. Avem nevoie de un cadru mai larg de studii pentru a sistematiza care dintre dimensiunile identitatii sociale sunt asociate cu consecinte pozitive si care dintre acestea cu consecinte negative.

In acest scop, in acest studiu am investigat perceptia indivizilor pentru a vedea de ce se identifica cu anumite grupuri sociale. Mai specific, am aplicat o teorie bine stabilita a motivatiei, teoria auto-determinarii, in contextul identitatii sociale si a relatiilor inter-grup. Credem ca diferitele motivatii (autodeterminate, intrinseci vs. non-autodeterminate, extrinseci) ale membrilor unui grup de a se identifica cu in-grup-ul vor prezice consecinte diferite. Astfel, acest studiu are potentialul de a reuni cercetarea si teoria asupra auto-determinarii la niveluri individuale si colective, si aduce noi resurse pentru investigarea consecintelor pozitive si negative asociate cu diferite dimensiuni ale identitatii sociale.

Teoria identitatii sociale si diversele consecinte asociate cu identitatea sociala

Teoria identitatii sociale este recunoscuta in prezent ca fiind un important cadru in explicarea comportamentelor intergrup (ex. Brown, 2000). La baza acestei abordari se afla notiunea de identitate sociala, care este definita ca “parte a conceptului de sine a individului care deriva din familiaritatea apartenentei la un grup social ( sau mai multe) impreuna cu valoarea si semnificatia emotionala atasata acesteia” .Conform teoriei identitatii sociale, in masura in care indivizii se identifica cu ingrup-ul, dorinta de a avea o identitate sociala pozitiva este realizata prin cautarea unor comparatii favorabile intre ingrup si outgrup pe o dimensiune de comparatie semnificativa. Din perspectiva teoriei identitatii sociale, favorizarea ingrupului este vazuta ca functionala, indeplinind nevoia de diferentiere de aoutgrup si contribuind la identitatea sociala pozitiva a membrilor.Unele studii au oferit suport empiric pentru aceasta afirmatie.Desi are anumite functii, cercetarile au aratat ca preferinta pentru ingrup poate duce la prejudicii semnificative atat pentru victima preferintei pentru ingrup cat si pentru autorul acestei preferinte (Wilder & Simon, 2004). Alte studii au aratat de asemenea ca unele forme de discriminare ( de ex. discriminarea care implica rezultate negative – reduceri de salariu – pentru membrii outgrup-ului) nu contribuie la o identitate sociala mai pozitiva pentru autorul unor astfel de acte.

Diferitele dimensiuni si forme ale identitatii sociale

Ne propunem prin investigarea diferitelor dimensiuni si, mai specific, diferitelor orientari motivationale care stau la baza identitatii sociale sa reconciliem aceste constatari divergente. In aceasta directie, cativa autori au propus ca forma specifica pe care identitatea sociala o capata difera in prezicerea consecintelor negative cum ar fi preferinta pentru ingrup. Potrivit lui Kosterman si Feshbach (1989), patriotismul este vazut ca o forma pozitiva a identificarii nationale deoarece reprezinta sentimente de atasament, responsabilitate si mandrie pentru propriul popor, care sunt detasate de comparatiile directe cu outgrupuri. Patriotismul a fost de asemenea legat de rezultate pozitive cum ar fi sentimente de securitate (Druckman, 1994), sentimente de apartenenta si auto-valorizare (Mack, 1983), toleranta intergrup-uri (Blank & Schmidt, 2003). Cu toate acestea, nationalismul reprezinta un aspect negativ al identificarii nationale deoarece implica perceperea propriului popor ca fiind superior celorlalte si ca, prin urmare, ar trebui sa fie dominant. Intorcandu-ne la teoria identitatii sociale, nationalismul pare sa atinga mai direct acea componenta a identificarii sociale care produce preferinta pentru ingrup, chiar sugereaza comparatii degradante si peiorative cu alte natiuni.

Jackson si Smith (1999) au investigat si ei diferitele dimensiuni ale identitatii sociale precum si consecintele asociate acesteia. Acesti autori au conceptualizat ca identitatea sociala securizanta implica legaturi afective puternice cu ingrup-ul, dar soarta comuna (ex. perceperea propriei sorti ca fiind legata de soarta grupului), depersonalizarea (identitatea sociala este mai salienta decat identitatea personala), si competitivitatea inter-grup sunt scazute. Identitatea sociala nesecurizanta implica de asemenea legaturi puternice cu ingrup-ul, dar fata de identitatea sociala securizanta, aceasta dimensiune implica un nivel ridicat de interdependenta, depersonalizare si competitivitate intergrup.