Recenzie articol psihologie militară

Acest studiu își propune să analizeze problema funcțiilor de conducere în armată. Scopul studiului este acela de a analiza posibile corelații între creativitate și factorii de inspirație și motivație în stilul de conducere și de dezvoltare a leadership-ului (DL)

1. Autori:

1.1. Ole Boe, profesor asociat al departamentului de dezvoltare a conducerii la Academia Militară din Norvegia. Dr. Boe a primit titlul de doctor în psihologie în iunie 2000 de la Universitatea din Gothenburg, Suedia. În prezent, este profesor asociat la secția de leadership și tactici al Academiei Militare din Norvegia fiind responsabil pentru predarea leadership-ului și a dezvoltării conducerii cadeților la Academia Militară din Norvegia.

1.2. Torill Holth activează în cadrul Academiei Militare Norvegiene și este responsabilă pentru dezvoltarea și implementarea cursurilor de supervizor, dezvoltarea și urmărirea noilor instrumente de evaluare a conducerii, responsabilitatea administratorului pentru instrumentele de testare folosite în dezvoltarea managementului.

2. Pulicație: Procedia Economics and Finance 26 ( 2015 ) 1173 - 1184

Adresa web: https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2212567115009491

3. Localizare: Studiul prezentat în cele ce urmează, a fost realizat în Norvegia

4. Introducere:

De-a lungul timpului, stilurile de conducere s-au axat pe modul de a acționa pentru a influența pe cineva sau ceva, astfel încât să se obțină rezultatele dorite. Liderii militari se află uneori sub stres extrem și sunt nevoiți să-și exercite stilul de conducere în condiții dificile.

Numeroase cercetări s-au axat pe caracteristicile personajelor Big Five și pe impactul lor asupra comportamentului de performanță și stilul de conducere. Într-un studiu realizat de Judge și Bono (2000) s-a constatat că extraversiunea și acceptabilitatea erau predictori pozitivi ai stilului de conducere.

Deschiderea spre experiență s-a dovedit a fi corelată pozitiv cu stilul de conducere. Totuși, controlând influența celorlalte trăsături, efectul a dispărut. Atât conștiinciozitatea, cât și neuroticismul nu au legătură cu stilul de conducere.

Rezultatele studiului lui Judge și Bono (2000) au arătat că fațetele specifice ale trăsăturilor celor cinci mari factori de personalitate puteau prezice stilul de conducere.

Trăsăturile de personalitate ale extraversiunii și a deschiderii față de experiență s-au dovedit a avea relații puternice cu eficacitatea conducerii (Judge et al., 2002).

Scopul studiului prezentat în această lucrare a fost de a examina posibilele relații care există între factorul de inspirație și motivare în dezvoltarea leadership-ului și creativitatea.Datele colectate în urma efectuării acestui studiu trebuiesc considerate ca un punct de plecare pentru studii ulterioare.