Rolul și importanța argumentelor în gândirea critică

1.Introducere:

Multe erori de rationare se explică prin aceea că nu acordăm suficientă atentie situatiilor în care ne aflăm. Acesta este un adevăr în situatiile familiare. Tocmai această familiaritate este cauza ce ne face să producem judecăti lipsite de grijă despre fapte ce se găsesc chiar în fata noastră. Întelegem gresit o situatie deoarece o tratăm superficial, când în fond ceea ce trebuie să facem este să o studiem cu atentie. Deseori, despre o situatie familiară presupunem că nu va fi cu nimic mai mult decât o repetare a unei situatii familiare trăită anterior. În sens strict însă, nu există nimic care se repetă aidoma. Fiecare situatie este unică si este necesar să manifestăm o grijă deosebită legat de unicitatea ei. Îndemnul „fi atent!” este plin de miez. El ne reaminteste că atentia valorează ceva. Atentia impune un răspuns activ, consumator de energie, la fiecare situatie, persoane, locuri si lucruri din care este constituită situatia. Este imposibil să fi cu adevărat atent si în acelasi timp pasiv. Nu doar să privesti, să vezi. Nu doar să auzi, ascultă. Pregăteste-te, antrenează-te pentru a te concentra pe detalii. Lucrurile mici nu trebuie neglijate, deoarece, de fapt, tocmai lucrurile mici sunt cele care ne conduc la lucrurile mari.

Este desigur foarte bine să luăm pozitie într-o anume controversă, dar dacă această dispută este importantă pentru noi, ne dorim a fi capabili să oferim un suport opiniei noastre. Aici este locul în care intervin argumentele

– ele contin suportul de care avem nevoie. Dacă disputa este simplă, de felul

celei în care ne întrebăm dacă cheia va deschide sau nu broasca, argumentul

ar putea fi numai faptul că am capabili să facem observatia relevantă sau să dispunem de o informatie solidă dintr-o sursă de încredere. Dar, dacă controversa este mai complicată, asemănătoare celei referitoare la cauza bolii de care suferă ulmul olandez, cerinta este cu mult mai mare. Indiferent de problemă, argumentele sunt cele pe care le folosim pentru a o rezolva, uneori împreună cu observatiile directe si cu informatii provenite din surse demne de încredere.

2.Dezvoltarea temei.

Argumentul exprimă inima rationării, iar inferenta este miscare a gândirii; în forma sa cea mai simplă, argumentul ne invită să acceptăm ca adevărată o idee pe baza altor idei. Primul lucru care trebuie atestat, în evaluarea unui argument, este dacă într-adevăr este vorba sau nu de un argument.

Cu alte cuvinte, există două elemente de baza în alcătuirea unui argument,

premisele si concluzia, sunt toate acestea prezente? Uneori, în ceea ce superficial pare a fi un argument, avem de fapt un discurs în care, într-o varietate de feluri, este enuntat viguros un punct de vedere, dar fără a fi acompaniat de vreo idee discernabilă cu rol de dovadă justificativă. O propozitie lipsită de justificare este doar o opinie, pe care suntem liberi să-i apreciem sau nu valoarea.

De îndată ce suntem pe drept încrezători că avem de a face cu un argument, am dori să-i analizăm imediat premisele care sprijină concluzia sa.

Mai întâi, si aceasta de cele mai multe ori, sunt oare adevărate premisele?

Răspunsul la această întrebare nu poate fi totdeauna dat printr-un simplu da sau nu. Pe parcursul firesc al evenimentelor, ne vom întâlni cu putine argumente le căror premise sunt efectiv false. Adesea, cele mai seducătoare argumente, ale căror premise nu sunt evident false, se ocupă însă în asa fel cu

adevărul încât acesta este în mare măsură falsificat. Aceasta este situatia în care este necesar să fi foarte atenti la subtilitătile de limbaj.