Feed-back-ul în eficientizarea comunicării didactice

Comunicarea didactica este o comunicare instrumentală, direct implicată în sustinerea unui proces de învătare. (Iacob, 1998, p. 235) Scopul său este de a produce, provoca sau de a induce o schimbare în comportamentul„receptorului” (Mucchielli, 1982).

CARACTERISTICILE COMUNICĂRII DIDACTICE

-Dimensiunea explicativă a discursului didactic este pronuntată, deoarece vizează prioritar întelegerea celor transmise. De aici o „marcă” a comunicării în clasă pusă permanent sub semnul lui „Deci ati înteles!” si axată pe „deblocarea” si antrenarea potentialitătii cognitive a elevului.

-Structurarea comunicării didactice conform logicii pedagogice. Are ca primă cerintă facilitarea întelegerii unui adevăr si nu simpla lui enuntare.

-Rolul activ al cadrului didactic fată de continuturile stiintifice. Profesorul organizează si personalizează continuturile, ghidat de programa în vigoare si de manualul pentru care a optat.

-Pericolul transferării autoritătii de statut asupra continuturilor. Pentru cei care învată apare riscul ca un lucru să fie considerat adevărat sau fals nu pentru că este demonstrabil, ci pentru că parvine de la o sursă de autoritate („Scrie în carte!”, „Asa ne-a spus doamna învătătoare!”, „Asa este formulat în programă!”)

-Personalizarea comunicării face ca acelasi cadru institutional, acelasi continut, acelasi potential uman să fie explorate si exploatate diferit si cu rezultate diferite

-Ritualizarea si normele nescrise. „Nu vorbi neîntrebat!”, „Ridică-te în picioare când răspunzi!”

FEED-BACK-UL IN COMUNICAREA DIDACTICA

In general, problematica eficientizarii comunicarii didactice este axata pe stabilirea si respectarea unui set precis de conditii ce vizeaza ansamblul componentelor actului de comunicare : emitator, receptor, mesaj, canal, cod, feed-back. Acestea sunt adresate atat profesorului cat si elevilor ca parteneri angajati in actul de comunicare. Pe scurt, aceste conditi vizeaza aspecte cum ar fi:

Cerintele profesorului:

- claritatea mesajelor;

- utilizare unui limbaj adecvat si accesibil elevilor, potrivit nivelului lor de intelegere, corespunzator varstei;

- precizia mesajului, cu evitarea formularilor ambigue;

- prezentarea interesanta a materiei predate;

- asigurarea unui climat adecvat comunicarii.

Cerinte ale elevului:

- sa posede cunostinte anterioare, necesare invatarii care urmeaza;

- sa cunoasca limbajul utilizat de profesor

- sa fie motivati pentru a invata;

- sa aiba capacitate de concentrare pentru a putea receptiona si intelege mesajul profesorului.

Pentru copiul deficient de auz, intrucat comunicare este totala, dar predominant mimico-gestuala, respectarea acsestor cerinte depinde in mare masura de caliatea si eficienta aplicarii formelor de comunicare specifice. Acest aspect al comunicarii este evidentiat prin intermediul feed-back-ului, componenta la la nivelul careia se realizeaza reglarea si eficientizarea unui act de comunicare.