Metode de Evaluare a Rezultatelor Școlare

Teoria evaluării eficienţei învăţământului constă într – un sistem de concepţii şi tehnici referitoare la măsurarea şi aprecierea rezultatelor obţinute în activitatea de învăţare şi cu deosebire in rezultatele şcolare .

Interesul deosebit pentru această problemă este pe deplin justificat prin faptul că învăţământul angajează direct sau indirect o parte însemnată a populaţiei, fiind unii dintre factorii fundamentali ai progresului social . Determinată de dorinţa legitimă de a spori eficienţa învăţământului, evaluarea apare ca proces de apreciere a calităţii sistemului educaţional şi are rolul de a stabili dacă acesta îşi îndeplineşte funcţiile pe care le are, adică dacă obiectivele sistemului sunt realizate . Cunoaşterea cât mai exactă a rezultatelor constituie premisa oricăror măsuri destinate să îmbunătăţească desfăşurarea activităţii în sine . De aceea orice strategie care îşi propune ameliorarea sau schimbarea unui sistem şcolar are ca punct de plecare şi se întemeiază pe aprecierea rezultatelor obţinute pe baza unor evaluări continue . Astfel, se constată în prezent extinderea acţiunilor de evaluare, de la rezultatele şcolare obţinute de elevi către celelalte componente ale sistemului : structura, conţinutul, metodele şi mijloacele folosite . Ĩn acest context se impune ca evaluarea să fie concepută drept o componentă a procesului didactic, punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprind următorii „paşi”, stabilirea finalităţilor, organizarea şi desfăşurarea activităţii pentru realizarea finalităţilor, evaluarea rezultatelor şi a procesului desfăşurat, adoptarea deciziilor de ameliorare a activităţii în secvenţa următoare .

Din perspectiva relaţiei : proces produs şi produs evaluat proces, evaluarea reprezintă un act necesar aflat în legăură cu luarea deciziilor privind desfăşurarea activităţii respective . Ea furnizează informaţii necesare reglării şi ameliorării activităţii pentru ca aceasta să se desfăşoare în condiţiile unei perfecţionări continue . Conceperea evaluării în conexiune cu procesul didactic pune în evidenţă o relaţie cu dublu sens : rezultatele pot fi apreciate şi explicate corespunzător în măsura în care sunt puse în legătură cu celelalte componente ale procesului, şi nu în mod exclusiv cu învăţarea independentă (de acasă) a elevilor, iar calităţile şi funcţionalitatea elementelor constitutive ale procesului ( conţinut, metode, mijloace, forme de organizare de organizare, relaţii pedagogice), se reflectă în rezultatele produse .

Ĩn cele mai multe lucrări de specialitate evaluarea este definită ca proces de constatare, măsurare şi apreciere a rezultatelor în funcţie de criterii obiective, criterii care nu sunt altele decât obiectivele educaţionale.

Prin urmare, obiectivele educaţionale devin criteriile fundamentale pentru evaluarea, măsurarea şi aprecierea cât mai corectă a rezultatelor şcolare, cât şi a procesului ce a dus la aceste rezultate neputându-se realiza cu rigoarea necesară în afara obiectivelor . Ĩn consecinţă, absenţa obiectivelor sau formularea lor generală, nespecifică diferitelor situaţii de instruire nu permit cunoaşterea a ceea ce se aşteaptă şi ca urmare nici evaluarea rezultatului .

Ĩn funcţie de obiectivele educaţionale urmărite, se folosesc strategii de evaluare variate, ce îmbină evaluarea continuă, cu utilizarea diferitelor forme de testare . Este esenţial ca aceste acţiuni de evaluare să fie judicios echilibrate, păstrându-se cu măsură raportul dintre aspectele informative şi cele formative cuprinse în obiectivele procesului de predare – învăţare .

Folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare menţionate impune, la rândul ei, diversificarea tehnicilor şi a instrumentelor de evaluare :

-Metode tradiţionale : probe orale, scrise şi practice.

-Metode alternative : observarea sistematică a elevului în timpul rezolvării sarcinii, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.

Stategiile sau formele de evaluare îngăduie o anumită clasificare, dacă plecăm de la trei repere principale:cantitatea de informatie sau experienţă încorporabilă de către elevi, axa temporală la care se raportează verificarea şi sistemul de referinţă pentru emiterea valorizărilor.

1.Dupa cantitatea de informatii incorporabile de catre elevi – se intalnesc:

a) evaluarea partiala – cand se verifica elementele cognitive sau comportamente secventiale (se foloseste ascultarea curenta, extemporale, probe practice)

b)evaluarea globala – atunci cand cantitatea de cunostinte este mare, datorita acumularii acestora ( sunt folosite pentru evaluare examenele si concursurile).