Personalitatea în formare și personalitatea adultă

Motto:,, Nu poţi să-i inveţi pe alţii ceea ce tu nu ştii.

Nu ajunge să ştii bine ceva pentru a-i învăţa pe alţii.

Trebuie să şti CUI te adresezi şi CUM o faci.”

(P.Klapper)

Importanţa studierii personalităţii rezidă în principal din faptul că atât progresele omenirii, cât şi regresele acesteia sunt determinate de oamenii înşişi. De asemenea, importanţa studierii personalităţii devine evidentă atunci când privim omul ca fiinţă socială prin excelenţă, iar el trăieşte printre oameni. Înţelegerea naturii personalităţii umane devine un factor esenţial atât în cunoaşterea de sine cât şi în cunoaşterea celorlalţi.

Trăsăturile de bază ale personalităţii sunt:

• temperamentul

• aptitudinile

• caracterul.

Temperamentul

Este o formă de manifestare a personalităţii sub aspectul energiei, rapidităţii şi intensităţii proceselor psihice. Este latura dinamică a personalităţii cu influenţă asupra caracterului.

Trăsăturile de temperament au o bază fiziologică, de aceea sunt cele mai stabile dintre trăsăturile de personalitate. Aptitudinile şi caracterul se modifică sub acţiunea factorilor de mediu şi educaţie.

Primele teorii asupra temperamentului, confundau temperamentul cu constituţia fizică. În antichitatea greacă, medicul Hipocrat (460-370 BC) a stabilit patru tipuri de comportament dupa modul cum predomina cele patru humori ale corpului:

• sangvinic (sânge);

• flegmatic (flegma ce e secretată de creier);

• melancolic (fierea neagră);

• coleric (fiere galbenă).

Colericul, ca urmare a pedominării excitaţiei, este neechilibrat, oscilând între entuziasm şi exagerat şi abandonarea iniţiativei, urmată uneori de stări depresivd, de anxietate şi neâncredere în forţeţe proprii. Colericii sunt de obicei agitaţi, impulsivi, neastâmpăraţi, iritabili, încăpăţânaţi, agresivi,cu tendinţe de dominare şi opoziţie, inegali în acţiune. Dacă aceste trăsături nu sunt temperate prin educaţie, pot lua o manifestare negativă, degenerând în obrăznicie, agresivitate, nestăpânire, acte de indisciplină. Colericii pot deveni prin educaţie şi autoeducaţie oameni de nădejde, întreprinzători şi buni organizatori.

Sanguinicul este un tip puternic,echilibrat optimist, curajos, deschis,impresionabil, sensibil,energic şi mobil, bine dispus, rezistent şi stăpânit, rapid în mişcări, rezistent la efort.

Flegmaticul se caracterizează prin predominarea inhibiţiei, fiind echilibrat,calm, liniştit, calculat, stabil în acţiuni, ordonat, răbdător, meticulos, muncitor, perseverent, însă lipsit de iniţiativă şi entuziasm. De obicei este un tip închis, rece, puţin sociabil, însă prin educaţie poate devdâni destul de productiv.

Melancolicul este un tip slab, nerezistent la rforturi, interiorizat, trist, timid, nehotărât, retras, nesigur, cu sentimentul inferiorităţii, neîncrezător în forţeţe proprii şi visător. El nu rezistă la stări tensionate, dar este serios, conştiincios, exigent cu ele însuşi, sensibil, supus.

Fiziologul rus I.P.Pavlov are ca bază a temperamentului fiziologia Sistemului Nervos Central, şi anume: energia, mobilitatea, echilibrul proceselor nervoase. Prin energia proceselor nervoase se întelege capacitatea de lucru a celulelor nervoase. Mobilitatea înseamnî rapiditatea cu care se schimbă un proces nervos, putând fi înlocuit cu alt proces nervos, iar echilibrul se referă la raportul dintre celel doua procese nervoase fundamentale, excitaţia şi inhibiţia.

După modul de combinare a insuşirilor proceselor nervoase, rezultă patru tipuri de sistem nervos, care formează baza fiziologică a temperamentelor; cele patru tipuri de sistem nervos şi tipurile de temperament respective sunt:

Tipul puternic, echilibrat, mobil – se caracterizează printr-o mare energie a proceselor nervoase; e mobil, trecând cu uşurinţă de la o stare psihologică la alta. Acestui tip îi corespunde temperamentul sangvin, vioi, mobil, adaptabil şi sociabil.