Actualitatea Profeților

a) Plinirea vremii

Noul Testament este colecţia de cărţi sfinte care vorbeşte despre împlinirea Legii şi a profeţilor în Iisus Hristos, Domnul nostru. Dacă în colecţia Vechiului Testament personajul principal îl constituie poporul lui Israel, căruia profeţii îl slujesc conducându-l spre Mesia, în colecţia Noului Testament personajul principal este însuşi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta este Cuvântul, revelaţia finală şi deplină a lui Dumnezeu, Cel ce este “plinirea Legii şi a proorocilor”

Poporul Evreu fusese acela care primind binecuvântarea lui Dumnezeu prin făgăduinţa făcută lui Avraam, cum că acesta va fi tatăl unui popor în care se vor binecuvânta toate neamurile pământului (Facere XII, 1-3), acesta avea misiunea de a stărui pe calea Domnului. Prin această făgăduinţă, prin Legea lui Moise şi prin prooroci, poporul se angajază de bunăvoie în planul lui Dumnezeu de mântuire a întregii lumi, căzute prin Adam. Acceptându-L pe Dumnezeu, recunoscându-I glasul prin profeţi, Israel îşi transcede destinul istoric transformându-l într-o istorie providenţială prin care Ierusalimul să devină centrul întregii lumi, în urma Noului Legământ al lui Mesia.

Împărăţia lui Dumnezeu promisă şi propovăduită de profeţi de-a lungul istoriei urma să se împlinească în Iisus Hristos, Mesia cel promis. Dar evreii n-au reuşit să-şi depăşească limitele propriei istorii naţionale şi să se înscrie în Istoria cea sfinţită de Dumnezeu prin întruparea Domnului Iisus Hristos. Plasându-se într-un iudeo-centrism, iudeii n-au recunoscut pe Răscumpărătorul întregii lumi propovăduit de profeţii biblici. Toate popoarele fuseseră chemate de Dumnezeu la mântuire împreună cu Israel, însă acesta de pe urmă nevrând să accepte “crucea lui Hristos”, a devenit un popor blestemat să-şi poarte crucea până la mântuirea finală. Deşi întreaga istorie biblică revelată de Iahve, de la Adam până la Ioan Botezătorul, care a fost ultimul profet, îşi găseşte împlinirea în Iisus Hristos, totuşi pentru poporul lui Israel mesianismul cunoaşte un eşec chiar în solul în care a fost format. Acesta este paradoxul poporului ales, căci Israel nu a reuşit să depăşească pateticul mesianism naţional cu care s-au luptat profeţii biblici.

Poporul care L-a “ales” liber pe Dumnezeu, tot el L-a respins prin această libertate de credinţă, astfel Mesia s-a născut la “plinirea vremii”, însă nu şi pentru poporul ales. Deşi mesianismul a eşuat în sânul poporului evreu totuşi putem afirma că păstrează ca moştenire arhetipală, conştiinţa mesianică.

Plinirea vremii, a celor 70 de săptămâni de ani, profeţită de Daniel, este întărită de Sf. Apostol Pavel care mărturiseşte evreilor: “După ce Dumnezeu odinioară în multe rânduri şi în multe chipuri a vorbit părinţilor noştri prin prooroci; În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin care a făcut veacurile” (Evrei I, 1-2).

Această plinire a vremii exprimată de către profeţii biblici ca timp al venirii lui Mesia reprezintă momentul în care Dumnezeu a trimis pe Însuşi Fiul Său, născut din femeie să schimbe pe “omul cel vechi” cu “omul cel nou”: “să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavol şi să izbăvească pe cei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa” (Evrei II, 14-15).

Plinirea vremii a fost inaugurată în cântecele îngerilor deasupra staulului din Betleem, iar împlinirea nădejdiilor atâtor generaţii îl fac pe bătrânul Simeon să ceară un sfârşit lin, cuvenit drepţilor, rostind: Acum slobozeşte!

b) Ultimul profet, Ioan Botezătorul

Acest “timp mesianic” este anunţat şi pregătit de Ioan înaintemergătorul lui Mesia: “Precum este scris în prorocie (la Maleahi) şi Isaia: Iată Eu trimit pe Îngerul Meu înaintea feţei Tale care va găti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui” (Marcu I, 2-3).

Ioan este proorocul ultim care face legătura între Noul şi Vechiul Testament, aşa cum mărturiseşte şi Matei Evanghelistul: “Toţi proorocii şi legea au prorocit până la Ioan” (Matei XI, 13). Ioan Botezătorul intră în tradiţia profeţilor premergători lui Mesia după cum însuşi mărturiseşte: “Vine în urma mea Cel ce este mai mare decât mine.