Legătura apei cu religia

Pornind de la definiția simplă, apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Ea este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, deoarece, prin harul Sfântului Duh ea este folosită și consumată sub un alt nume.

Agheasma (din grecescul Aγιασμα) înseamnă sfințire cât și slujba sfințirii. Cu ajutorul limbii slavone putem face diferența dintre băutura propriu-zisă și rânduiala, care se traduce „sfeștanie”, ce înseamnă luminare sau slujba luminării. Aceasta se găsește sub două denumiri: Agheasmă mică și Agheasmă Mare.

Agheasma mică, ca rânduială, se săvârșește de către unul sau mai mulți preoți, oriunde este nevoie de ea, cel mai des fiind săvârșită pentru sfințirea caselor credincioșilor sau în biserică, în prima zi a fiecărei luni și se poate consuma zilnic, pe nemâncate, împreună cu anafora. Însă se poate folosi și în alte scopuri precum binecuvântarea grădinilor, țarinelor sau râurilor și fântânilor și în multe alte împrejurări. În Biserică, pe lângă prima zi a fiecărei luni, agheasma se săvârșește și cu alte ocazii precum 1 august (începutul postului Adormirii Maicii Domnului), 1 septembrie (începutul anului bisericesc), sau în Vinerea din Săptămâna Luminată (Izvorul Tămăduirii).

În unele părți (ca de exemplu, în Bucovina), sfințirea mică a apei se face și în ziua injumătățirii Praznicului Cincizecimii (adică miercuri în săptămâna a patra după Paști), pentru că atunci ar fi vorbit Domnul cu samarineanca despre apa cea vie, la puțul lui Iacov (Ioan 4, 5-38), precum și la unele sărbători mari, la hramul bisericilor și în Lunea Paștilor.

În case (sau la râuri și izvoare), sfințirea apei se săvârșește ori de câte ori cer credincioșii. Se obișnuiește mai ales în zilele de post: miercuri și vineri dimineața, pe nemâncate, și de preferință în cursul posturilor de durată (de exemplu, în prima și în ultima săptămână din Postul Mare), apoi la datele din cursul anului indicate mai sus (1 august, Vinerea Izvorului Tămăduirii), precum și în anumite momente și ocazii din viața casnică a omului (ca de exemplu, la mutarea în casă nouă sau la inaugurarea ei, la sfințirea fântânii și a izvoarelor, a icoanelor etc.).

Sfințirea cea Mare a apei, sau Aghiasma Mare, este o slujbă săvârșită numai de Bobotează. Potrivit rânduielii din Minei, cu prilejul Arătării Domnului, slujba de sfințire a apei se poate săvârși de trei ori: la finalul Sfintei Liturghii din ajunul praznicului, după terminarea slujbei Utreniei Bobotezei și, desigur, după săvârșirea dumnezeieștii Liturghii din ziua sărbătorii Epifaniei. Dacă primele două slujbe se oficiază cu precădere la catedralele chiriarhale și mănăstiri, în parohii mulțimea credincioșilor participă și se împărtășește cu Aghiasma Mare după Sfânta Liturghie din ziua Bobotezei. După tradiție, vom gusta de opt ori din această apă sfințită; cifra opt ne amintește de veșnicie, de viața de veci, căci în Cartea Apocalipsei se vorbește despre ziua a opta, ce va urma după Judecata universală.