Criminalitatea

Daca ar fi sa ii citez pe unii sociologi din era contemporana nu as sti de unde sa incep in a defini termenul de ciminalitate, atat de greu inteles, inclusiv de societatea romana. Pe cale de consecinta dupa studiul unor carti de sociologie, criminologie si de drept penal as putea defini criminalitatea ca fiind acele „manifertari antisociale” (precum afirma Dl. prof. univ. Sorin Radulescu) desfasurate de o persoana sau un grup de persoane care incalca, cu discernamant si vinovatie, normele juridice cu caracter penal,chiar daca exista cauze de inlaturare a caracterului penal al faptei, deoarece crima a fost comisa indiferent daca, de exemplu, a fost in legitima aparare su nu. Am folosit cuvintele lui Sorin Radulescu „manifestari antisociale” deoarece astfel se poate face diferenta intre fapte ilicite voite ale unor subiecti care au capacitate de exercitiu si actele sau manifestarile nelegiuite ale unui alienat mintal care evident nu are aceasta capacitate de exercitiu. Dupa cum spunea si marele filosof Aristotel „sa nu ne uitam la fapta in sine, ci la motivul care a dus la infaptuirea ei”.

Dupa definirea acestui concept aproximativ nou pentru societatea noastra dar care a existat in alte state sau teritorii de cateva secole, urmeaza sa analizam mai detaliat acest cooncept care desi isi are sorgintea, cum spuneam, de cateva sute de ani, actiunea in sine de criminalitate a aparut odata cu omenirea.

Inainte de toate vom incepe cu motivele pentru care se infaptuiesc aceste crime iar, mai apoi vom continua cu enumerarea si examinarea acelor specimene, brute, indivizi, sau cum vreti sa le spuneti, care mentin ridicata rata de criminalitate de peste tot in lume.

De acum inainte ne vom referi doar le teritoriul intre granitele caruia s-a stabilit de cateva secole natiunea romana, deoarece ne va fi mai usor sa descifram motivele si personajele notiunii de criminalitate, fiind mai concentrate ca numar. Astfel, in Romania principalele motive care guverneaza criminalitatea sunt de ordin spiritual cum ar fi razbunarea, material precum saracia sau cauze care provin din abuzul de substante halucinogene, ca de exemplu drogurile sau alcoolul. Aceste trei stari care pot aparea sau pot deveni viata unui om la un moment dat, se pare ca il pot impinge in pragul disperarii si de aici pana la a deveni criminal nu mai este decat un pas.

Acum haideti sa luam primul motiv, cel spiritual, bineinteles ca aici nu intra doar razbunarea, mai sunt si alte stari de spirit care pot servi drept scuza pentru manifestarile animalice de care avem parte tot mai mult in ultimul timp. Aceste stari de spirit mai pot fi ura, invidia, tristetea si multe alte dispozitii in care se poate adanci un om. Insa una din multele probleme, poate cea mai crunta dintre ele, ale situatiilor spirituale enumerate, este caracterul lor abisal, deuarece daca un om cuprins de una din aceste stari de spirit nu cauta ajutor, se poate cufunda atat de mult in atatea ganduri negre, care pot aparea pe parcursul vietii traite in singuratate, incat ajunge sa faca unele lucruri atat de inumane, care alta data nici nu si le putea imagina. Dar de multe ori aceste stari de spirit duc de la manifestarile antisociale la cele asociale, care pot caracteriza doar acele persoane lipsite de capacitatea de exercitiu de care am mai vorbit.

Factorul material, care poate duce la schimbarea brutala din om in neom, nu este cu nimic mai prejos decat cel analizat anterior, insa motivele materiale de foarte putine ori pot defini un alienat, de cele mai multe ori faptele incriminatorii de care este acuzat un posibil criminal sunt facute voit. Aici animalitatea unor crime nu este atat de brutala, intrucat cei care le comit so fac nu pentru placerea de a ucide ci pentru a-si hrani copii sau de cele mai multe ori pentru a se hrani pe ei insisi. Am vorbit aici despre saracie ca factor material, pentru ca aceasta este foarte des intalnita la noi in tara.