Stresul

Termenul de ,,stres” are mai multe sensuri:

În fizică înseamnă constrângerea excesivă suportată de materialul de construcție.

În biologie, el desemnează agresiunea care se exercită asupra organismului (agenți stresanți) și reacția organismului la agresiuni. Reacția este specifică, adică ea nu depinde de agentul agresor sau stresant.

În psihologie, termenul de “stres” este utilizat pentru a desemna numeroase dificultăți la care individul se străduiește să facă față (evenimente stresante ale vieții, numite și elemente vitale), și mijloacele de care dispune pentru a administra aceste probleme.

Termenul de “stres” își are originea în latinescul “stringere”, care înseamnă “a cuprinde”, “a îmbrățișa”, “a lega”. El este un sentiment de abandon, delăsare, singurătate, neputință, pe care îl încercăm într-o situație limită (nevoie, pericol, suferință).

Stresul poate duce la stări emoționale dureroase, cum ar fi anxietatea sau depresia, dar și la tulburări fizice ușoare și grave. Teoria psihanalitică sugerează faptul că evenimentele sunt generatoare de stres atunci când trezesc conflicte interioare.

În termeni generali, stresul se referă la trăirea unor evenimente care sunt percepute ca periculoase pentru bunăstarea fizică și psihică a unei persoane.