Dialogul Social în Uniunea Europeană

Adeseori, definiţia dialogului social este folosită deasemenea cu referire la relaţiile şi cooperarea dintre partenerii sociali şi guvernare.

Dialogul social reprezintă „ o metodă de gestionare a problemelor legate de muncă, economice şi sociale prin intermediul consultării şi acordului dintre autoritatea publică şi grupuri reprezentând angajaţii şi angajatorii. Această definiţie ajută la înţelegerea tipului şi calităţii relaţiilor industriale care predomină în Europa şi în Uniunea Europeană. Trebuie aşadar conştientizată existenţa multiplelor laturi ale dialogului social.

Dialogul social bipartit, în particular, poate fi exercitat la nivel industrial, sectorial şi la inter-profesional, ultima situaţie fiind în special importantă la nivel european unde problema opiniilor naţionale divergente nu poate fi controlată.

a) Dialogul inter- industrial a fost primul lansat la sfârşitul lui ianuarie 1985 la Summit-ul de la Val Duchesse, cu participarea activă a UCISE, CEIP şi CSE şi sprijinul lui Jacques Delors, preşedintele de atunci al Comisiei Europene. De atunci, partenerii sociali au fost capabili să producă un număr de “opinii comune” în sectoarele inter- industriale cum sunt training-ul, motivarea, informarea şi consultarea salariaţilor, strategii de angajare, educaţia primară, training-ul iniţial şi cel vocaţional pentru adulţi, tranzitul de la şcoală la adult şi salariat, noi tehnologii şi organizaţii muncitoreşti, oportunităţi egale, sănătate, siguranţă, libertate de mişcare, dialogul social în sine.

Mult mai important, dialogul între partenerii sociali a fost responsabil pentru includerea în Tratatul de la Maastricht a articolelor 138 şi 139 care au pregătit terenul pentru recunoaşterea oficială a dialogului social. Dialogul social inter-industrial s-a intensificat după intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht şi, după câţiva ani, a Tratatului de la Amsterdam.

Rezultate importante s- au produs în legatură cu noi “opinii comune”: în particular, aşa-numitele “înţelegeri cadru” în legătură cu concediul parental, lucrul part-time ( 1997) , cu contractele de angajare cu durată fixă (1999) care au devenit după aceea decizii oficiale ale Consiliului şi sunt azi parte a legislaţiei UE.

Două posibile evaluări pot fi făcute asupra dialogului social de la Val Duchesse. În primul rând, noul fel de dialog a promovat pentru prima dată “o trambulină pentru angajarea în dialog, conducerea către rezultate” În al doilea rând, iniţiativele comune derivate din prima intâlnire de la Val Duchesse şi din multele dialoguri sociale “au ajutat la făurirea unei culturi europene a relaţiilor industriale şi au permis partenerilor sociali să testeze la nivel european capacitatea de a negocia strategiile de cooperare economică, training-ul vocaţional, rasismul, adaptabilitatea la piaţa muncii, strategia europeană de angajare şi integrarea invalizilor în lumea muncii”

În orice caz, cu toate că importanţa poziţiilor comune inter-sectorale în teme ca strategia generală împotriva şomajului, dezvoltarea unei zone contractuale europene, necesită inevitabil o implicare puternică a partenerilor sociali la mai multe nivele sectoriale.

b) La nivelul sectorial se manifestă adevăratele probleme sociale şi economice, indiferent dacă ele sunt restructurarea industrială, introducerea de noi tehnologii, schimbarea profilelor ocupaţionale, schimbarea politicii comunitare or liberalizarea şi competiţia liberă”