Creșterea eficienței serviciilor prin reabilitare și modernizare

1.1Serviciile publice de interes general

Un element esenţial al modelului european de societate îl constituie serviciile publice de interes general,care fac parte din ansamblul valorilor recunoscute de toate ţările memebre ale Uniunii Europene. Ele joacă un rol important pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii tuturor cetăţenilor, pentru lupta împotriva excluderii şi izolării sociale, precum şi pentru producerea altor bunuri şi servicii. Prin calitatea serviciilro pubilice de interes general se pot atrage investitori în regiunile mai puţin favaorizate.

Maniera performantă şi nediscriminatorie de furnizare a serviciilor publice de interes general, constituie o condiţie pentru buna funcţionare a pieţei unice şi pentru o mai bună integrare economica în Uniunea Europeană. De asemenea, acestea constituie şi o bază a edificării societăţii europene, întrucât accesul la ele este unul dintre drepturile de care beneficiază cetătăţenii europeni şi oferă o posibilitate de dialog cu autorităţile administraţiei publice locale în cadrul unei corecte administrări.

Uniunea Europeană promovează o liberalizare „ controlată” a acestor servicii, adică o deschidere progresivă a pieţei, însoţită de măsuri care să protejeze interesul general, îndeosebi prin introducerea conceptului de serviciu universal, în vederea garantării accesului tuturor, indiferent de situaţia economică şi sociala sau de poziţia geografică, la un serviciu de calitate, cu un preţ accesibil.

Puterea de decizie în ceea ce priveşte serviciile publice de interes general este deţinută de autorităţile publice, care decid daca doresc sa le furnizeze ele însele sau să aleagă o altă entitate publică sau privată.

În funcţie de modul în care serviciile de interes public general sunt reglementate de dispozitiile comunitare, putem deosebi:

- Servicii de interes economic general

- Servicii de interes general fără caracter economic

Furnizarea şi organizarea serviciilor de interes general intră sub incidenţa normelor privind piaţa internă şi concurenţa din Tratatul Comisiei Europene, întrucât activităţile de servicii sunt de natură economică.

Serviciile de interes general fără caracter economic, nu fac obiectul legislaţiei specifice a Uniunii Europene şi nici nu sunt incluse în normele pieţei interne şi ale concureţei, prevăzute de tratat.

Cum putem deosebi serviciile cu caracter economic de cele fără carater economic? Este o întrebare al cărui răspuns necesită o analiză de la caz la caz, întrucât realitatea acestor servicii este adeseori specifică şi dieferă mult de la un stat membru la altul şi chiar de la o autoritate locală la alta.

1.2 Serviciile comunitare de utilităţi publice din România

În sfera serviciilor publice de ineteres general se includ serviciile comunitare, care prezintă o serie de particularităţi:

- Răspund unor cerinţe şi necesităţi de interes şi utilitate publică;

- Au caracter economico-social;

- Au caracter permanent şi regim de funcşionare continuu,care poate avea caracteristici de monopol;

- Au caracter tehnico-edilitar şi presupun existenţa unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate;

- Aria de acoperire are dimensiuni locale: comunale: orăseneşti,municipale sau judeţene;

- Sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autorităţile administraţiei publice locale;

- Sun organizate pe principii economice şi de eficienţă;

- Pot fi furnizate/prestate de către operatori care sunt organizaţi şi funcţionează în baza reglementărilor de drept public sau privat;

- Sunt furnizate/prestate pe baza principiului „beneficiarul plăteşte”;

- Recuperarea costurilor de exploatare sau de invesţie se face prin preţuri şi tarife reglementate sau taxe speciale.

Seviciile comunitare de utilităţi publice se mai regăsesc în literatura de specialitate şi sub denumirea de sericii de utilităţi publice şi sunt definite drept totalitatea acţiunilor şi activităţilor reglementate prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general ale colectivităţilor locale cu privire la:

a)Alimentarea cu apă;

b)Canalizarea şi epurarea apelor uzate;

c)Colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;

d)Producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie terminca în sistem centralizat;

e)Salubrizarea localităţilor;

f)Iluminatul public;

g)Administrarea domeniului public şi privat al uităţilor administrativ teritoriale, precum şi altele asemenea;

h)Transportul public local.

Organizarea şi administrarea serviciilor de utilităţi publice trebuie să se realizeze respectând o serie de principii (Legea nr.51/08.03.2008), precum:

a)Principiul dezvoltării durabile şi corelării cerinţelor cu resursele;

b)Principiul autonomiei locale;

c)Principiul descentralizării serviciilor publice;

d)Principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii;

e)Principiul responsabilităţii şi legalităţii;

f)Principiul participării şi consultării cetăţenilor;

g)Principiul ascocierii intercomunitare;

h)Principiul protecţiei şi conservării meiului natural şi construit;

i)Principiul asigurării igienei şi sănătăţii populaţiei;

j)Principiul administrarii eficiente a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale;

k)Principiul liberului acces la informaţii privind aceste servicii publice.

Serviciile de utilităţi publice trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe (exigenţe) fundamentale (OUG nr.13/20.02.2008), precum:

- Universalitate;

- Continuitate din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în condiţii contractuale reglementate;

- Adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor şi gestiune pe termen lung;

- Accesibilitate egală şi nediscriminatorie la serviciul public, în condiţii contractuale regelementate;

- Transparenţa decizională şi protecţia utilizatorilor.

Spre deosebire de celelalte ţări europene, România în ultimii ani a înregistrat o rămânere în urma deosebit de accentuată atât sub aspectul performanţelor tehnice, al calităţii, al continuităţii, cât şi sub aspectul costurilor şi consumurilor de materii prime,materiale şi energie:

- Sistemele cu care se operează au o pronunţată uzură fizică şi morală, ceea ce conduce la randamente scăzute, consumuri mari, pierderi nejustificate şi poluare accentuată a mediului;

- Calitatea serviciilor este sub nivelul standardelor europene şi acestea nu sunt oferite majorităţii consumatorilor la preţuri accesibile şi în mod nediscriminatoriu;

- Cadrul legislativ este permisiv şi favorabli relansărării ramurii, dar necesită completări şi modificări pentru acele sectoare unde legislaţia este încă discriminatorie şi contradictorie;

- Starea economica a operatorilor, în mod deosebit a celor din domeniul serviciilor de încălzire urbană este aproape de falimentul financiar;

- Sursele proprii, ca si cele ale bugetelor locale şi ale bugetetului central nu pot asigura modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii.

Serviciile de utilităţi publice au un impact major asupra mediului, fapt pentru care măsurile de eliminare sau diminuare a disfuncţionalităţilor existente în acest sector sesnsibli al economiei trebuie corelate cu cerinţele păstrării echilibrului ecologic.În acest sens, una dintre direcţiile strategice prevăzute în Programul Operaţional Sectorial de Mediu 2007-2013 elaborat în anul 2007 este îmbunătăţirea accesului la utilităţi publice în România şi sprijinirea conditiilor de dezvoltare economică în regiuni.