Impactul principiilor formulate de știința administrației asupra activității administrative

1.Consideratii generale

Organizarea administratiei publice se realizeaza intr-un mod separat datorita complexitatii sistemului administratiei publice alcatuit din ansamblul de autoritati, precum si dintr-o multitudine de forme organizatorice.

Dupa cum mentioneaza profesorul Al. Negoita ,sistemul administratiei publice “ se construieste pentru realizarea unor activitati de organizare a executarii si de executare a legii, care se refera la intreaga populatie a tarii si se aplica pe intreg teritoriul statului si in unitatile administrativ-teritoriale ale acestuia. In acest sens, sistemul administratiei publice se va construi pentru a realiza activitati care intereseaza intreaga populatie , municipiul si judetul, pentru realizarea unor activitati care privesc colectivitatile sociale constituite in respectivele unitati teritorial administrative “.

Pentru a putea intelege mai bine domeniul de activitate al stiinte administrative trebuie ca alaturi de obiectul acesteia sa identificam si principiile care stau la baza acestei stiinte si care o particularizeaza in raport cu celelalte stiinte sociale.

Din punct de vedere etimologic termenul de “principiu” provine din latinescul “principium” care are intelesul de inceput .Intelesul sau mai poate fi si de element fundamental, idee, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic juridic, o norma de conduita . Dintr-un alt punct de vedere aceasta notiune a fost intuita si chiar enuntata inca din antichitate, cu intelesul de sursa, esenta sau principiu intemeietor , fundamental pentru un anumit domeniu de activitate .

2. Identificarea principiilor stiintei administrative

Pentru formularea unor principii ale stiintei administrative s-a pornit de la prevederile constitutionale. Trebuie mentionat faptul ca intreaga activitate de “instaurare, mentinere si exercitare a puterii statale” a relatiilor dintre guvernanti se desfasoara potrivit principiilor generale prevazute in Constitutie.

2.1 Principiul autonomiei locala

Principiul autonomiei locale este principiul fundamental prin care autoritatile administratiei publice locale “pot solutiona si gestiona, in cadrul legii, in nume propriu si in interesul colectivitatilor locale o parte importanta a treburilor publice “ .

Rezolvarea problemelor de natura publica, de maniera generala se face de autoritatile publice situate cel mai aproape de cetateni.Sarcinile autoritatilor publice locale trebuie sa fie depline si exclusive , interventia autoritatilor centrale sau regionale fiind permisa doar in cazuri expres prevazute de lege iar atunci autoritatile publice locale trebuie sa aiba libertatea de a adapta actiunea lor la conditiile locale. La luarea deciziilor in toate probleme ce privesc comunitatile locale autoritatile administratiei publice locale trebuie consultate.

2.2 Principiul descentralizarii

Principiul descentralizarii este vazut de o serie de autori precum P. Negulescu, D. Tarangul , Ion Deleanu si altii ca o “ alternativa administrativa la centralizarea excesiva a administratiei si ca ea consta in posibilitatea , recunoscuta de autoritatea centrala, autoritatilor locale, de a adopta la nivel teritorial anumite decizii fara a se consula in prealabil cu Guvernul” . Astfel anumite atributii din competenta Guvernului sunt transferate in sarcina unor autoritati administrative locale, functionand autonom iar actele lor nu pot fi anulate decat de instante judecatoresti.Astfel, guvernantii de la orice nivel ierarhic isi pot administra resursele alocate ,independent, deci mai eficient.

2.3 Principiul subsidiaritatii

Principiul subsidiaritatii este pus in valoare de art. A al Tratatului de la Maastricht, conform caruia la nivelul european “deciziile se iau cat mai aproape de cetateni “ si a fost explicat in Carta Europeana a Autonomiei locale, in art. 4 astfel : “ exercitiul responsabilitatilor publice trebuie , de o maniera generala, sa revina de preferinta acelor autoritati care sunt cele mai apropiate de cetateni. Atribuirea de responsabilitati unei alte autoritati trebuie sa tina cont de amploarea si de natura sarcinii si de exigentele de eficacitate si de economie “. Acest principiu raspunde nevoilor sociale de luare a unor masuri administrative prin raportarea acestora la cerintele si resursele comunitatilor locale .