Problematica Emigrației Românești

Migraţia este unul dintre cele mai complexe fenomene sociale. Supranumită şi „fenomenul social total”, migraţia implică atât discipline precum sociologia şi demografia, cât şi economia, ştiinţa politică, geografia umană şi ştiinţele juridice. Multitudinea factorilor care conduc la producerea sa, precum şi consecinţele pe care le are la nivel social fac ca această temă de cercetare să fie mereu în atenţia specialiştilor, dar şi a opiniei publice.

„Migraţia populaţiei reprezintă un fenomen demografic complex, cu importante implicaţii sociale, economice şi politice, care trebuie cunoscut, măsurat şi analizat în vederea fundamentării unor măsuri şi programe de dezvoltare economică şi socială a localităţilor, unităţilor teritorial-administrative, a ţărilor, ca şi a întregii comunităţi umane. Studiul migraţiei implică formularea de răspunsuri cel puţin la următoarele probleme clasice: cine poate fi numit migrant, de ce migrează, unde şi ce impact are migraţia asupra locului de origine şi asupra celui de destinaţie” Sunt evidente actualitatea şi necesitatea studierii procesului, în vederea elaborării unor politici sociale şi economice de motivare şi readucere a migranţilor în ţară. Ca urmare, este absolut necesar să cunoaştem factorii care îi determină pe aceştia să apeleze la migraţia internaţională.

În sensul larg al cuvântului, demografia presupune determinarea cauzelor şi efectelor fenomenelor studiate prin luarea în considerare a atitudinilor şi comportamentelor populaţiei definite de caracteristici sociale (stare civilă, locul naşterii, nivelul de educaţie, religie), economice (activitatea economică, profesia, ocupaţia, venitul, ramura de activitate), etnice (naţionalitate, limba maternă, rasa), biologice (genetice, de inteligenţă, sănătate) şi teritoriale Legea populaţiei, postulată de economistul şi demograful englez Thomas Robert Malthus în lucrarea „Eseu asupra principiului populaţiei”, arată că numărul locuitorilor unei ţări se dezvoltă în timp, în progresie geometrică, iar mijloacele de subzistenţă cresc doar în progresie aritmetică.

Această evoluţie a populaţiei devansează în timp creşterea mijloacelor de subzistenţă, astfel încât indivizii sărăcesc în mod continuu. Lipsa de resurse financiare ar putea fi unul dintre cei mai importanţi factori care îi determină pe indivizi să emigreze, să se stabilească în alt stat decât cel de origine, în căutarea unei vieţi mai bune. „Chiar dacă fenomenul migratoriu nu mai ocupă în momentul de faţă locul pe care-l avea în cercetarea sociologică de acum câteva decenii, el rămâne de un interes deosebit pentru că mişcarea spaţială a populaţiei este rezultatul unui întreg sistem de fenomene şi procese petrecute în societatea respectivă, e un barometru al schimbărilor sociale şi al raporturilor de forţe dintre diferite sisteme de activităţi, plasate în diferite zone şi regiuni, fie în cadrul unei arii naţionale, fie la nivel internaţional”

De-a lungul timpului s-au dezvoltat mai multe teorii ale migraţiei externe (sau internaţionale) , care au încercat să răspundă la necunoscutele fenomenului. Cele şapte abordări teoretice sunt: economia neoclasică, noua economie a migraţiei, piaţa forţei de muncă segmentate, tradiţia structuralist-istorică, abordări din perspectiva reţelelor de migranţi, cauzalitate cumulativă şi abordarea sistemică. Fiecare dintre cele şapte concepţii prezintă avantaje şi dezavantaje, în prezent neexistând o teorie unică, capabilă să cuprindă totalitatea fenomenului migratoriu În acest proiect de cercetare am optat pentru două dintre conceptualizările asupra migraţiei internaţionale, care se completează reciproc: teoria economiei neoclasice şi noua economie a migraţiei