Marketing

CAP 1:

Potrivit A.M.A, marketingul vizează „realizarea activităţilor economice care dirijează fluxul de bunuri şi servicii de la producător la consumator sau utilizator”.

Marketingul= se referă la un complex de activităţi economice; are sub incidenţa sa atât bunurile cât şi serviciile; urmăreşte să orienteze fluxul de bunuri şi servicii de la producători până la purtătorii cererii; se referă atât la destinatarii bunurilor de consum final cât şi la cei ai bunurilor de consum intermediar.

Marketingul = un proces sau o acţiune practică

Conceptul de marketing =o atitudine, o filosofie sau un mod de gândire.

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE: receptivitatea faţă de cerinţele societăţii, ale pieţei; cunoaşterea riguroasă şi chiar anticiparea acestor cerinţe; o înaltă flexibilitate, respectiv capacitate de adaptare a activităţii la evoluţia cerinţelor de consum; inventivitate, spirit creator, preocupări permanente pentru înnoire şi modernizare; viziune largă, unitară asupra ansamblului de activităţi care alcătuiesc ciclul economic al bunurilor şi serviciilor, eficienţă maximă, ca urmare a orientării efective a activităţii către nevoile de consum, către cerinţele pieţei.

„ŢINTA” = cumpărătorii cei mai profitabili la care se va putea raporta întreprinderea cu oferta sa, cu toate resursele sale.

FUNCTIILE MKT:

- investigarea pieţei, a nevoilor de consum- orice întreprindere care îşi doreşte să se menţină cu succes pe piaţă trebuie să cunoască piaţa pe care acţionează, determinată de caracteristicile cererii actuale şi potenţiale, de caracteristicile ofertei şi principalii factori de influenţă. În condiţiile accentuării concurenţei în tot mai multe domenii foarte multe firme cheltuiesc sume impresionante pe cercetări de piaţă, pentru a găsi acel element care să le ofere un avantaj competitiv în raport cu concurenţii.

- conectarea dinamică a întreprinderii la mediu- Cunoaşterea pieţei cu problemele sale nu este însă suficientă dacă nu este însoţită de o încercare din partea întreprinderii de a se raporta permanent, de a se adapta la aceste probleme fie că reprezintă oportunităţi sau ameninţări. Acest lucru impune întreprinderii adoptarea unei atitudini active şi flexibile.

- satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum- Plecând de la cunoaşterea nevoilor consumatorilor, concentrarea eforturilor întreprinderii, pe produse şi servicii superioare – deci, pe calitate şi servicii totale – ca sursă de satisfacere a acestor nevoi şi ca mijloc de stabilire a unor relaţii durabile reprezintă esenţa marketingului. Astfel, în condiţiile accentuării mediului concurenţial, firmele care vor reuşi să supravieţuiască în cadrul pieţei vor pune accentul pe „valoarea oferită clientului”.

- maximizarea eficienţei economice (a profitului)- Bineînţeles că orice întreprindere ce desfăşoară o activitate urmăreşte să obţină un profit cât mai mare, însă acesta nu trebuie obţinut oricum, ci prin satisfacerea cât mai bine a consumatorilor, deoarece orice consumator mulţumit de produsele şi serviciile unei firme devine o sursă de profit pe termen lung.

Dezvoltarea extensivă a marketingului presupune extinderea opticii şi activităţilor specifice în tot mai multe întreprinderi din ramuri şi domenii de activitate diferite, din sfera producţiei în cea a serviciilor şi chiar în domeniul social.

Dezvoltarea intensivă are în vedere consolidarea marketingului în domeniile care l-au încorporat, perfecţionarea sa, îmbunătăţirea permanentă a tehnicilor, metodelor şi instrumentelor folosite.

Criterii care au condus la delimitarea unor ramuri şi subramuri specifice de marketing:

- profilul activităţii economice: *marketingul bunurilor de consum; *marketingul bunurilor de capital; *marketingul serviciilor.

- aria teritorială de desfăşurare a activităţii: *marketing intern; *marketing internaţional.

- nivelul de organizare economică: *macromarketing; *micromarketing.

CAP 2: COMPONENTELE MEDIULUI DE MARKETING AL ÎNTREPRINDERII

Mediul extern, dat de totalitatea factorilor de influenţă din afara întreprinderii, este format la rândul său, din micromediul şi macromediul, în timp ce mediul intern este constituit din totalitatea elementelor din interiorul întreprinderii ce asigură realizarea obiectivului de activitate al acesteia.

Mediul intern este alcătuit din combinarea factorilor de producţie (munca, pământul şi capitalul) în vederea atingerii obiectivelor şi se află în continuă interacţiune cu mediul extern.

MEDIUL EXTERN Mediul extern cunoaşte mai multe forme, între care:

- mediul stabil, specific perioadelor „liniştite”, când evoluţia fenomenelor este lentă şi uşor previzibilă, ridică întreprinderii puţine probleme de adaptare. Un astfel de mediu este însă tot mai rar întâlnit în economia contemporană;

- mediul instabil, caracterizat prin frecvente modificări în majoritatea componentelor sale, reprezintă în perioada actuală, tipul obişnuit de mediu cu care se confruntă întreprinderile din aproape toate sectoarele de activitate.

- mediul turbulent este, în comparaţie cu celelalte două tipuri, relativ ostil întrepr, punându-i probleme dificile de adaptare sau chiar de supravieţuire. Într-un astfel de mediu, schimbările din evoluţia componentelor şi a raporturilor dintre ele sunt bruşte, în forme şi direcţii imprevizibile, conducând uneori la schimbări substanţiale în însăşi fizionomia mediului.