Patronatele

Cap. 1 Patronatele – noţiuni generale

Noţiunea de „patron” provine din limba latină de la cuvântul „patronus”, care în dreptul român, era stăpânul de sclavi; el avea si seminificaţia de ocrotitor, protector.

De-a lungul timpului, din punctul de vedere al dreptului muncii cuvântul „patron” s-a transformat în proprietarul întreprinderii sau mai exact în proprietarul mijloacelor de producţie care foloseşte salariaţii pentru a derula o activitate care aduce profit.

1.1. Modul de constituire

Dreptul muncii este interesat de patronat în trei clase de ipostaze: prima, ca angajator sau ca latură în contractul individual de muncă; a doua ipostază ca negociator şi latură în contractele colective de muncă şi ultima ipostază ca partener la dialogul social.

În legătură cu relaţiile de muncă stabilite între patron şi cei care sunt angajaţi pentru a realiza obiectivele activităţii sale, acestea au la bază contractul individual de muncă încheiat de pe poziţii egale cu salariatul, insă ulteriorul patronul adoptă o poziţie dominantă.

Constituirea unui patronat presupune unirea unui număr de peste 15 persoane juridice înregistrate ori persoane fizice calificate potrivit legii. Pentru a fi alcătuit, un patronat trebuie să aibă minim 5 membri, în sectoarele în care au cel puţin 70% din cantitatea producţiei.

Statutul patronatelor conţine mai multe elemente, dintre care cele mai importante sunt:

- numele patronatului şi sediul principal al acestuia

- scopul şi abiectul de activitate

- compoziţia, marimea şi alte surse de finanţare ale patrimoniului iniţial

- drepturile, obligaţiile şi răspunderile membrilor

- persoanele de conducere

- desfiinţarea

Patronatele pot fi:

- uniuni sau federaţii patronale, care se formează din două sau mai multe patronate

- confederaţii patronale, alcătuite din mai multe federaţii

- confederaţiile naţionale care pot forma un organism de reprezentare a patronatelor.

Unii autori precizează următoarele trăsături principale ale patronatelor:

- sunt autonome, ceea ce înseamnă că sunt libere pentru a se asocia şi a-si stabili singure scopurile, mijloacele de exprimare, fără intervenţia statului sau altei autorităţi.

- Sunt organizaţii care nu au scop politic, adică nu işi propun obiective politice caracteristice partidelor şi nu pot derula activităţi cu aceste însuşiri

- Se înfiinţează fără scop patrimonial, cu alte cuvinte organizaţia nu urmăreşte sa obţină profit

1.2. Cadrul legal

În acest moment, în ţara noastră, patronatele sunt organizate şi funcţionează în temeiul dreptului constituţional de asociere prevăzut de art. 40 din Constituţia ţării, care precizează că cetăţenii au dreptul de a se asocia în partide politice, sindicate, patronate sau în alte forme de asociere.Totodată, Codul Muncii, Legea nr. 53/2003, înTitulul VII menit dialogului social, a dedicat un capitol intreg patronatelor.

Un amănunt important care trebuie menţionat este acela că Legea-cadru a patronatelor a apărut în legislaţia noastră mult mai târziu decât legea sindicatelor.

În dreptul muncii internaţional specificăm Convenţia nr 98/1949, Convenţia nr. 54/1981 ale O.I.M., Carta Social Europeană a Consiliului Europei, Carta comunitară a drepturilor sociale ale lucrătorilor Uniunii Europene.

1.3. Dobândirea personalității juridice

Pentru a dobândi personalitate juridică, delegatul special al patronatului, cel care a fost specificat în procesul-verbal de înființare, este obligat să înainteze la judecătoria în raza căreia își are sediul principal organizația, o cerere de înscriere.La această cerere se atașează originalul și 2 copii ale : procesului-verbal al înființării patronatului; statutului; listei membrilor cu nume, prenume, CNP, funcție și domiciliu a organului de conducere dar și dovada existenței sediului.

La maxim 5 zile după ce judecătoria competentă a primit cererea de înscriere, aceasta este îndatorată să verifice dacă statului patronatului este în conformitate cu prevederile legale și totodată dacă actele stipulate anterior s-au depus.