Suspendarea Contractului Individual de Muncă

Suspendarea contractului individual de muncă

Potrivit art. 50 din Codul Muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situatii:

a. Concediu de maternitate;

Pe perioada în care salariata se află în concediu de maternitate, angajatorul nu poate încadra pe postul său o altă persoană cu contract de muncă pe durată nederminată, ci numai pe o durată determinată, până la revenirea pe post a celei în cauză.

b. Concediu pentru incapacitate temporară de muncă;

Salariatii, fiind asigurati în sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, potrivit Legii nr. 19/2000, au dreptul la concediu medical (concediu pentru incapacitate temporară de muncă), indiferent dacă incapacitatea temporară de muncă este cauzată de o boală obisnuită sau de un accident în afara muncii, de o boală profesională sau de un accident de muncă. Dacă salariatul nu poate presta munca din cauza unei incapacităti temporare de muncă, suspendarea contractului individual de muncă oprează de drept, deoarece această cauză de suspendare intervine independent de vointa părtilor contractante. Pe durata concediului medical se suspendă prestarea muncii si, în consecintă, plata salariului, salariatul având dreptul la o indemnizatie pentru incapacitate temporară de muncă, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat si/sau de către angajator, după caz.

c. Carantină;

Salariatilor cărora li se interzice continuarea activitătii din cauza unei boli contagioase pe durata stabilită prin certificatul eliberat de inspectoratul de sănătate publică, li se suspendă de drept contractele individuale de muncă, deoarece cauza de suspendare intervine independent de vointa părtilor contractante. Pe durata cât este declarată carantină, fiind interzis accesul la locul de muncă, contractul de muncă se suspendă în efectele sale principale - prestarea muncii si plata acesteia -salariatul beneficiind de alte drepturi, în primul rând de indemnizatia de asigurări sociale.

d. Efectuarea serviciului militar obligatoriu de concentrare sau de mobilizare - după cum rezultă din coroborarea art. 50 lit.d) Codul Muncii cu art. 46 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populatiei pentru apărare.

e. Exercitarea unei functii în cadrul unei autorităti executive, legislative ori judecătoresti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;

Reglementarea acestui caz de suspendare este în concordantă cu prevederile legale care reglementează incompatibilitătile în cazul exercitării unei functii în cadrul unei autorităti executive, legislative ori judecătoresti. În cazul în care, pentru anumite functii din cadrul autoritătilor executive, legislative ori judecătoresti este permis cumulul de functii prin lege specială, suspendarea contractului individual de muncă nu intervine.

În principiu, pe durata exercitării unui mandat, indiferent cu ce titlu, în cadrul unei autorităti executive, legislative ori judecătoresti - are loc suspendarea contractului individual de muncă al celui în cauză- contract detinut anterior dobândirii mandatului. Prin exceptie, legea poate să prevadă altfel. Cu alte cuvinte, chiar dobândindu-se un astfel de mandat, contractul individual de muncă anterior existent ar rămâne în fiintă si si-ar produce efectele în continuare.

f. Îndeplinirea unei functii de conducere salarizate în sindicat, conform art. 50 lit. f) Codul muncii si art. 11 alin. (1) din Legea 54/2003 a sindicatelor. Astfel, pe perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizatia sindicală, contractul său individual de muncă sau, după caz, raportul de serviciu se suspendă, iar aceasta îsi păstrează functia si locul de muncă avute anterior, precum si vechimea în muncă, respectiv în specialitate sau în functia publică detinută, în conditiile legii. Pe postul acesteia poate fi încadrată o altă persoană numai cu contract individual de muncă pe durată determinată. Formularea art. 11 alin.(1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 este imperativă, iar părtile nu pot deroga de la prevederile sale.

g. Forta majoră se defineste ca fiind o împrejurare de origine externă cu caracter exceptional, care este absolut imprevizibilă si inevitabilă. Pentru ca un eveniment sau o împrejurare să fie calificate caz de fortă majoră este necesar să se îndeplinească următoarele trei conditii: să fie externă, imprevizibilă si inevitabilă.