Uniunea Europeană între interguvernamentalism și federalism

Uniunea europeană : integrarea europeană

Înainte de a vorbi despre curentele cu care se confruntă Uniunea în drumul său către construirea unor standarde de viată care să asigure o viaţă prosperă, consider necesar a clarifica ce este mai exact Uniunea Europeană. „Uniunea Europeană este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 27 de ţări. Timp de peste o jumătate de secol a contribuit la menţinerea păcii, stabilităţii şi prosperităţii, a ridicat standardele de viaţă, a lansat o monedă unică şi a evoluat constant către crearea unei pieţe unice în cadrul căreia persoanele, bunurile, serviciile şi capitalul să poată circula liber, ca şi cum s-ar afla pe teritoriul unei singure ţări.” Aceasta este definiţia oficială a Uniunii Europene pe care o gasim pe site-ul oficial al acestei organizatii.

„ A răspunde la întrebarea „ce este Uniunea Europeană”, se dovedeşte a fi mult mai complicat decât ne-am putea imagina. Căci UE nu este un stat (aşa cum poate fi el definit după pacea de la Westphalia), dar nici o organizaţie internaţională, aşa cum sunt apar ele definite conform actualelor norme ONU.” Putem spune cu siguranţă că aceasta reprezintă o asociere de state realizată în mod benevol, în cadrul căreia deciziile sunt luate în mod democratic şi reprezintă rezultatul negocierilor ce au loc între reprezentanţii oficiali ai statelor membre. Din anumite perspective U.E. este considerată mai mult decât o organizaţie internaţională (ceea ce pare la prima vedere). În cadrul acestei organizaţii au fost create instituţii europene care au primit o parte a suveranităţii naţionale, în acest fel, deciziile cu privire la anunite probleme de interes comun să fie luate în mod democratic la nivel european.

O singură definiţie precisă a acestei entităţi este greu de enunţat, cert este că aceasta se află în continuă tranzitie, adaptându-se la noile provocări ce apar pe scena politică si economică. Din punct de vedere politic sunt susţinute mai multe concepte: federalismul, interguvernamentalismul, supranaţionalismul, organizaţia interguvernamentală, etc.

Când vorbim despre evoluţia Uniunii Europene, este necesar să facem referire la integrarea europeană, proces care presupune modelarea însăşi a acestei entitaţi pe toate domeniile (ecomomice, politice şi sociale) pe care doreşte să prospere. De asemenea, am menţionat anterior că statele membre au înfiinţat instituţii europene comune cărora le-a fost transferată o parte a suveranităţii naţionale, astfel încât deciziile în anumite probleme comune să fie luate în mod democratic la nivel european. Aceast proces prin care Uniunii i se deleagă putere de decizie îl putem numi „integrare europeană”.

Pornind de la termenul de „integrare europeană” şi raportându-mă la obiectivele comunitaţii, pot spune că acest proces este privit ca fiind ce cele mai multe ori ecomonic. Integrarea ecomonică presupune crearea unui spaţiu economic prin eliminarea froniterelor economice dintre ţarile membre. „Integrarea economică presupune deci eliminarea barierelor economice dintre două sau mai multe state, bariere care, la rândul lor, pot fi definite ca reprezentând orice tip de obstacole care împiedică sau distorsionează mobilitatea factorilor de producţie.” Conform modelului propus de Balassa (1961), regăsim cinci stadii ale integrării economice : zona de liber schimb,

uniunea vamală, piaţa comună, uniunea economică si integrarea economică totală. Aceste cinci etape împreună construiesc ceea ce se cheamă integrare economică.

Procesul de integrare economică este legat de integrarea politică care presupune în primul rând ca participanţii să deţină politici comune, obiective comune, de asemenea şi valori comune. Pe măsură ce gradul de integrare economică creşte, integrarea politică devine tot mai necesară, ajungandu-se în cele din urmă ca cele două tipuri de integrare să se influenţeze reciproc. Asfel se poate spune că integrarea europeană are loc pe două planuri, politic şi economic.